Rezistenţa la insulină, primul pas spre diabet

În România sunt diagnosticate 580.000 de persoane cu diabet, iar numărul celor cu rezistenţă la insulină este şi mai mare. Anumite gene, dar şi stilul de viaţă dezechilibrat determină organismul să nu mai reacţioneze corespunzător la insulină şi există riscul apariţiei diabetului.

Se ştie deja că persoanele sedentare, care se hrănesc dezechilibrat, cu alimente industriale prezintă un risc crescut de a suferi de diabet de tip II (noninsulinodependent). Un lucru mai puţin ştiut este faptul că înainte de instalarea diabetului, uneori chiar cu mulţi ani înainte, apare un fenomen cunoscut sub numele de rezistenţă la insulină.

Cum apare tulburarea

Unul dintre rolurile insulinei este de a determina celulele corpului, cu precădere pe cele musculare şi pe cele adipoase, să extragă din sânge şi să folosească glucoza rezultată din alimentaţie. Pentru a face acest lucru, insulina, produsă în cantităţi mai mari de insulele pancreatice după masă, se ataşează de receptorii insulinici de la nivelul celulelor.

Din anumite motive însă, deşi insulina se ataşează de celule, acestea nu mai reacţionează şi, deci, nu mai folosesc glucoza din sânge. Consecinţa este creşterea nivelului glicemiei peste valorile normale.

Se creează astfel un cerc vicios, deoarece pancreasul sesizează cantitatea mare de glucide din sânge şi determină suplimentarea nivelului de insulină. În momentul în care pancreasul nu mai reuşeşte să asigure necesarul crescut de insulină al organismului, se instalează diabetul zaharat de tip II.

Circumferinţa taliei, un indiciu clar

De regulă nu se fac teste pentru depistarea rezistenţei la insulină. „Însă suspiciunea existenţei acestei tulburări apare în cazul persoanelor care au un indice de masă corporală crescut (peste 24) şi care au o cantitate mare de grăsime concentrată la nivelul taliei. Bărbaţii cu circumferinţa taliei peste 94 cm şi femeile a căror talie măsoară peste 80 cm ar trebui să-şi testeze în mod regulat glicemia, deoarece prezintă un risc crescut de prediabet", atrage atenţia conf. dr. Ioan Andrei Vereşiu, preşedintele Federaţiei Române de Diabet.

Pe lângă riscul crescut de diabet, persoanele cu rezistenţă la insulină riscă să sufere de hipertensiune arterială, deoarece excesul insulinic din organism afectează starea vaselor de sânge.

Modificarea obiceiurilor întârzie apariţia bolii

„Cele mai eficiente măsuri pe care trebuie să le ia persoanele cu rezistenţă la insulină sunt cele legate de stilul de viaţă", menţionează conf. dr. Ioan Andrei Vereşiu.

Reducerea greutăţii corporale prin adoptarea unei diete sănătoase şi săracă în grăsimi şi în calorii şi printr-un program regulat de exerciţii fizice determină organismul să reacţioneze mai bine la secreţia normală de insulină a pancreasului.

Astfel, poate fi întârziată instalarea diabetului zaharat de tip II chiar şi cu câţiva ani. Studiile arată că persoanele care scapă de aproximativ 5-7% din greutatea corporală au un risc cu 60% mai mic de a dezvolta diabet decât cele care nu reuşesc să slăbească.

În cazul în care testele de glicemie indică instalarea prediabetului, sep începe un tratament cu antidiabetice orale. 

Testaţi-vă glicemia!

De la rezistenţa la insulină la dezvoltarea prediabetului este doar un pas, atrag atenţia specialiştii. De aceea, persoanele care au grăsime pe talie ar trebui să-şi monitorizeze regulat glicemia.

„Prediabetul este definit de Federaţia Internaţională de Diabet atunci când valorile glicemiei ating 110 mg/100 ml, iar de Asociaţia Americană de Diabet când glicemia depăşeşte 100 mg/100ml", spune conf. dr. Ioan Andrei Vereşiu.