Naştere naturală sau cezariană? Avantaje şi dezavantaje pentru mamă şi bebeluş
0Atât naşterea pe cale vaginală, cât şi operaţia de cezariană implică şi avantaje şi riscuri atât pentru mamă, cât şi pentru nou-născut. În aceste condiţii, pregătirea pentru un tip de naştere sau altul devine extrem de importantă, iar această alegerea trebuie făcută în cunoştinţă de cauză, împreună cu medicul obstretician care are în grijă gravida.
Orice viitoare mamă începe să se gândească de la debutul sarcinii chiar dacă va naşte pe care naturală sau nu. Opţiunea pentru un tip de naştere sau altul este determinată şi de starea ei de sănătate şi de evoluţia sarcinii în timpul celor 42 de săptămâni. Oricum, alegerea trebuie fpcută în cunoştinţă de cauză şi numai împreună cu medicul.
Spaima de durerile din timpul travaliului le determină pe multe viitoare mame să-şi planifice din timp naşterea prin cezariană. E bine de ştiut însă că nici naşterea pe cale naturală nu are doar avantaje, aşa cum nici cezariana nu presupune doar riscuri.
Astfel, naşterea pe care vaginală are loc fără medicaţie, mamele pot avea contact cu nou-născutul imediat după ce acestuia îi este îndepărtat cordonul ombilical, iar hrănirea pruncului cu lapte matern începe mai devreme decât în cazul cezarienei. În plus, mama se recuperează mai repede în urma naşterii. Cam acestea ar fi avantajele. Orice naştere presupune însă şi ricuri. Unul dintre acestea este acela că pot apărea probleme în timpul travaliului. Dacă viitorul bebeluş nu se încadrează natural pe canalul de naştere gravida nu va avea altă opţiune decât cezariana.
Alte riscuri sunt durerile atroce, eventualele leziuni ale vaginului, hemoragii postpartum, hemoroizi, probleme intestinale, incontinenţa urinară şi trauma psihologică.
Comparativ, femeile care aleg să nască prin cezariană au dureri mai mici sau inexistente în timpul operaţiei, dar nu şi după aceea, însă creşte riscul de histerectomie sau atacuri de cord dacă lucrurile o iau razna în timpul anesteziei generale. Totodată, timpul de recuperare al mamei care face cezariană este cu câteva zile mai lung decât al mamei care a născut pe cale vaginală, astfel că aceasta va sta mai mult în spital. Pot apărea în plus şi probeleme cu alăptarea, în sensul în care lactaţia se declanşează cu întârziere, uneori şi de o zi sau două.
Riscul de deces la femeile care fac cezariană este mai mare, la fel şi ricul de infecţii sau tromboze.
Cât priveşte nou-născuţii care vin pe lume pe cale vaginală sunt mai puţine riscuri ca aceştia să aibă nevoie de terapie intensivă – 6,3% faţă de 13,9%. Una din explicaţii poate fi, totuşi, aceea că bebeluşii sunt născuţi prin cezariană în urma unei indicaţii medicale. Nu sunt suficiente studii care să indice o diferenţă de scor Apgar la naştere în favoarea celor aduşi pe lume pe cale vaginală. Scorul Apgar se stabileşte (pe o scală de la 1 la 10) imediat ce bebeluşul este adus pe lume şi este o evaluare a stării lui de sănătate, incluzând aprecierea funcţiilor vitale şi a capacităţii de adaptare la mediul extern.
Efectele psihologice asupra mamei ale unui tip de naştere sau ale altuia sunt încă un subiect fierbinte de discuţie între spcialişti. În timp ce unii afirmă că naşterea pe cale vaginală creşte stima de sine a femeii şi dispoziţia, comparativ cu cele care nasc prin cezariană şi care experimentează sentimente contrarii, alţii vorbesc despre traume greu de reparat dacă lucrurile merg dificil în timpul travaliului.