Imaginea de sine strică pofta de mâncare
0Aceeaşi persoană se poate înfometa, dar poate avea și perioade în care mănâncă exagerat. Deşi mediatizarea celebrităţilor filiforme este incriminată adesea pentru apariţia tulburărilor alimentare, vulnerabilitatea psihică este adevărata cauză.
Psihologii spun că influenţa unor modele exterioare nu poate declanşa tulburări alimentare unor persoane sănătoase emoţional. Din punct de vedere psihologic, tulburarea de alimentaţie este doar o manifestare exterioară, un simptom al unei alte suferinţe pe care pacientul o are fără să conştientizeze.
În privinţa posibilităţii de a preveni aceste probleme, părerile specialiştilor sunt unanime: persoana trebuie încurajată, încă din primii ani de viaţă, să-şi comunice trăirile negative, astfel încât acestea să nu ajungă să se exprime în suferinţe fizice. Psihologul Lena Rusti de la centrul „Mentarex Consult" este de părere că şi întărirea stimei de sine poate duce la prevenirea tulburărilor alimentare.
„Persoanele cu tulburări alimentare au probleme de relaţionare şi o imagine de sine scăzută. Cu cât tensiunea lor interioară este mai pronunţată, cu atât riscă apariţia unei decompensări într-un comportament alimentar aberant", explică specialistul.
Anorexia, frecventă la adolescente
Refuzul mâncării, scăderea anormală în greutate, teama continuă de îngrăşare, folosirea permanentă a unor tehnici de slăbit şi percepţia deformată asupra propriului corp sunt simptomele anorexiei, una dintre cele mai frecvente tulburări alimentare. Majoritatea cazurilor apar la adolescente, dar există şi bărbaţi tineri care suferă de anorexie, în proporţie de 10 la sută.
La polul opus este bulimia, care presupune episoade compulsive de supraalimentare. După ce persoana mănâncă exagerat, se simte vinovată şi încearcă să-şi provoace vărsături şi să facă exerciţii fizice epuizante. Ca şi anorexicii, bulimicii sunt obsedaţi de aspectul fizic şi au respect de sine extrem de redus.
Frecventă la adolescenţi este şi situaţia în care aceeaşi persoană suferă alternativ de episoade de bulime şi de episoade de anorexie. Potrivit psihologului Lena Rusti, în funcţie de stadiul tulburării alimentare, tratamentul constă în supraveghere medicală, în tratamanent medicamentos şi psihoterapie sau numai în psihoterapie.