Cancerul, o problemă preistorică. Un schelet din Epoca Bronzului prezintă semnele bolii

Cancerul este considerat adesea o maladie a vremurilor moderne, însă o descoperire arheologică recentă, al unui schelet vechi de 4.500 de ani, vine să răstoarne această idee. Specialiştii au identificat în rămăşiţele preistorice semne evidente ale bolii.

Cancerul reprezintă 25% dintre cuzele de deces în ţările occidentale, drept pentru care multă lume consideră boala ca fiind specifică vremurilor moderne. Lucrurile nu stau însă chiar aşa. Arheologii au descoperit recent un schelet care ar putea reprezenta cel mai vechi caz de cancer cunoscut şi confirmat. El datează din Epoca Bronzului şi este vechi de 4.500 de ani, scrie Daily Mail.

La nivelul oaselor cercetătorii au observat leziuni specifice cancerului metastatic. Specialiştii cred că scheletul aparţinea unui bărbat de 35-40 de ani, care ar fi suferit fie de cancer pulmonar sau de prostată, care apoi s-a răspândit, cauzându-i în final moartea.

Scheletul a fost deshumat dintr-un mic cimitir de vânători-culegători din Cis-Baikal, o regiune din Siberia.

Acesta este unul dintre cele mai timpurii cazuri de cancer cunoscute în lume şi cel mai vechi caz documentat din nord-estul Asiei“, a afirmat Angela Lieverse, bioarheolog la University of Saskatchewan, Canada.

Mai există câteva schelete mai vechi, de acum 5.000-6.000 de ani, cu urme asemănătoare, numai că în cazul acestora cancerul a fost infirmat sau s-a dovedit că tumorile erau benigne.

Analizând rămâşiţele preistorice împreună cu Daniel Temple de la Universitatea George Mason din Virginia şi Vladimir Bazaliiskii de la Universitatea de Stat din Irkutsk din Rusia, dr. Lieverse a stabilit că boala cuprinsese literalmente întregul corp al bărbatului, leziunile produse de metastaze fiind prezente pe aproape toate oasele găsite, de la cap la coapse. 

Scheletul a fost descoperit într-o zonă siberiană, pe malul lacului Baikal FOTO dailymail.co.uk

După toate probabilităţile, omul a avut parte de dureri atroce şi crize de sufocare. 

Membrii comunităţii lui l-au îngropat în poziţie fetală, într-o groapă rotundă, potrivit studiului publicat în jurnalul Plos One. Victima cancerului a fost îngropată împreună cu o piesă ornamentală din os şi o lingură de os, cu mânerul împodobit cu un model reprezentând un şarpe.

Acest mod de înhumare se distinge de cel al majorităţii bărbaţilor din acea perioadă, care, de regulă, erau îngropaţi fiind culcaţi pe spate şi având alături unelte de pescuit sau arme de vânătoare.

Scheletele preistorice care să prezinte urme de cancer sunt rare, fapt ce i-a determinat pe mulţi oameni să creadă că maladia ar fi un fenomen recent, cauzat de stilul de viaţă modern.

Descoperirea acestui schelet aprţinând unui bărbat din Epoca Bronzului care trăia într-o zonă montană, nepoluată, având acces la apă curată şi care cel mai probabil avea parte de o dietă sănătoasă, bazată pe peşte, vânat şi plante de sezon, a scos la iveală dovezi clare care resping această ipoteză.

Dr. Lieverse suspectează că, dacă am lua în considerarea unele variabile prcum speranţa de viaţă, atunci cancerul ar fi putut fi mult mai frecvent în vremurile străvechi decât se presupunea.

Cercetătoare a mai adăugat că familiarizarea cu tipul de urme lăsate de cancerul metastatic la nivelul oaselor i-ar putea ajuta pe bioarheologi să identificare un număr mai mare de asemenea cazuri de cancer.