Cancerul de prostată poate fi vindecat. Recunoaşte simptomele şi află în ce constă tratamentul

Cancerul de prostată se formează în ţesuturile prostatei, o glandă a sistemului reproducător masculin situată sub vezică şi în faţa rectului.  Acest tip de cancer, cel mai frecvent, dar şi cel mai puţin ofensiv care apare la bărbaţi, nu trebuie confundat cu hiperplazia benignă de prostată, care reprezintă o mărire necanceroasă a prostatei.

Informaţiile medicale oferite mai jos se bazează pe ghidurile practice ale European Society for Medical Oncology (ESMO), iar traducerea acestora a fost realizată de Asociaţia Dăruieşte Viaţă în urma unui acord de parteneriat cu ESMO.
 

În fazele iniţiale, cancerul de prostată nu are simptome, iar la bărbaţii între 55 şi 69 de ani cu o stare bună de sănătate este detectat în mod obişnuit printr-un test de sânge numit PSA (antigen prostatic specific).

Acest tip de cancer se dezvoltă relativ lent, iar prezenţa simptomelor în momentul diagnosticului indică un stadiu avansat al bolii.

Cancer de prostată: simptome şi diagnostic  

Simptome precum urinare frecventă, dificultăţi la începutul urinării, trezitul în timpul nopţii pentru a urina de mai multe ori, senzaţia că trebuie să urinezi imediat pot fi semne ale cancerului de prostată. 
 

O examinare fizică şi măsurarea unei proteine produse de prostată (PSA) din sânge va ghida diagnosticul. 

Diagnosticul poate fi confirmat numai de analiza la microscop a unei părţi din ţesutul prostatic (biopsie). 

Cancer de prostată: factori de risc

Nu este foarte clar de ce apare cancerul de prostată. Unii factori de risc au fost identificaţi. Un factor de risc creşte probabilitatea de apariţie a cancerului, însă nu este necesar şi nici suficient pentru a determină apariţia cancerului.
 
Principalii factori de risc pentru cancerul de prostată sunt:

• Vârsta. Riscul apariţiei cancerului de prostată este influenţat de vârstă. După vârsta de 50 de ani, riscurile cresc exponenţial în fiecare an. Mecanismul exact nu este cunoscut, dar îmbătrânirea celulelor şi schimbările în ADN-ul lor au fost indicate ca având o anumită importanţă.  
• Etnia. În ţările dezvoltate, bărbaţii de culoare au un risc mai mare de dezvoltare a cancerului de prostată decât bărbaţii albi sau asiatici. Motivele sunt neclare.  
• Genele. Cercetările recente au arătat că există mai multe gene moştenite asociate unui risc mai mare de cancer de prostată, însă, aparent, ele apar în puţine cazuri. În acest moment, se efectuează studii pentru a se stabili dacă testele pentru depistarea acestor gene sunt utile pentru a stabili riscul de cancer de prostată.  
• Cazuri de cancer de prostată în familie. S-a stabilit că există o predispoziţie familială pentru cancer de prostată, mai ales la bărbaţi ai căror fraţi şi taţi au avut boala.  
• Dieta. Este neclar dacă dieta sau stilul de viaţă joacă vreun rol în dezvoltarea cancerului de prostată. Unele studii au arătat că o dietă bogată în carne roşie şi produse lactate creşte uşor riscul dezvoltării cancerului de prostată. Pe de altă parte, unele studii sugerează că o dietă bogată în licopen din roşii şi seleniu (un mineral* care se găseşte în principal în carne roşie, peste şi fructe de mare, ouă şi cereale) scade uşor riscul de cancer de prostată. Pentru a se dovedi efectele amintite, este nevoie de mai multe studii. Şi obezitatea creşte riscul de cancer de prostată.  
• Stilul de viaţă. Fumatul poate creşte uşor riscul de cancer de prostată, în timp ce bărbaţii activi fizic sunt expuşi unui risc mai mic.  
• Hormonii. Nivelul ridicat de testosteron implică un risc mărit de cancer de prostată. De asemenea, unii hormoni legaţi de creştere au fost asociaţi cu cancerul, însă este nevoie de mai multe cercetări.

Sunt suspectaţi şi alţi factori care pot creşte riscul de cancer de prostată, însă dovezile nu sunt clare. Din nefericire, factorii care au cea mai mare influenţă asupra cancerului de prostată cum ar fi vârsta, etnia, genele şi istoricul familial nu pot fi schimbaţi.

Cancer de prostată: tratament

Tratamentul diferă în funcţie de cât de extinsă este boala (care poate fi clasificată în diferite stadii).
Cancerele în stadiul I sau II se numesc cancere localizate sau în stadii incipiente, deoarece tumora se menţine la a€“ nivelul prostatei.
Când cancerul este diagnosticat într-un stadiu incipient şi se consideră că riscurile tratamentului pot depăşi beneficiile, poate fi luată în considerare o abordare de tipul „priveste şi aşteaptă”. Aceasta constă în consultaţii regulate, intervenindu-se numai dacă tumora este în creştere.

În restul cazurilor, operaţia şi radioterapia sunt la fel de eficiente. Totuşi, acestea provoacă diferite efecte secundare, aşa că riscurile şi beneficiile lor trebuie discutate cu pacienţii. În plus, va fi folosită şi terapia hormonală.
Terapia hormonală de sine stătătoare poate fi propusă pacienţilor mai în vârstă sau pacienţilor care nu doresc sau nu pot fi trataţi prin radioterapie sau operaţie.

Cancerele de prostată în stadiul III se numesc cancere avansate local, tumora răspândindu-se în afara stratului exterior al prostatei, numit capsulă. Radioterapia şi terapia hormonală suplimentară sunt opţiunea standard de tratament. În anumite cazuri, şi operaţia poate fi o opţiune.

Cancerele de prostată în stadiul IV se numesc cancere avansate sau metastatice, pentru că tumora s-a răspândit. În acest caz, terapia hormonală este tratamentul standard. Operaţia şi radioterapia pot ajuta, de asemenea, la remedierea simptomelor legate de cancer.

Cancerul de prostată: urmărirea bolii

Pentru a se stabili dacă boala a revenit, trebuie măsurat regulat nivelul PSA. Un nivel ridicat al PSA nu este suficient pentru a confirma că a revenit cancerul, de aceea, rezultatele trebuie coroborate cu o biopsie pozitivă şi cu rezultatelele unei examinări Computer Tomograf.
 
Scopul evaluărilor ulterioare este să stabilească efectele adverse ale tratamentului şi să furnizeze suport psihologic şi informaţii care să permită pacientului revenirea la o viaţă normală.