Vicepreşedintele UDMR, Anna Horvath, condamnată definitiv de Curtea Supremă la 2 ani de închisoare cu suspendare

Curtea Supremă a condamnat-o miercuri pe Anna Horvath, vicepreşedintele UDMR, la 2 ani de închisoare cu suspendare şi 100 de zile de muncă în folosul comunităţii pentru infracţiunea de trafic de influenţă. Decizia instanţei este definitivă.

Instanţa a achitat-o pe Horvath pentru acuzaţia de spălare de bani.

Anna Horvath fusese condamnată în martie 2018, în primă instanţă, de Curtea de Apel Cluj la 2 ani şi 8 luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi spălare de bani, infracţiuni comise din funcţia de viceprimar al municipiului Cluj-Napoca.

Potrivit minutei Instanţei Supreme, Anna Horvath va fi obligată ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probaţiune Cluj, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probaţiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunţe, în prealabil, schimbarea locuinţei şi orice deplasare care depăşeşte 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informaţii şi documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existenţă.

De asemenea, judecătorii ÎCCJ au mai decis să o condamne pe Anna Horvath să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de serviciul de probaţiune sau organizat în colaborare cu instituţii din comunitate.

Acuzaţiile DNA

Horvath Anna a fost trimisă în judecată de DNA, în 20 decembrie 2016, pentru trafic de influenţă şi spălare a banilor. Politicianul a fost acuzat că, în perioada februarie-mai 2016, şi-a folosit influenţă pe lângă funcţionari publici din Primărie pentru „urgentarea avizării unor proiecte imobiliare" pentru care omul de afaceri Fodor Zsolt avea interese economice.

Horvath ar fi cerut în schimb 60 de abonamente la două festivaluri de muzică pentru voluntarii care o sprijineau în campania electorală pentru alegerile locale. Pe 21 martie 2017, Horvath Anna a demisionat din funcţia de viceprimar.

Anna Horvath, vicepreşedinte executiv al UDMR şi fost viceprimar al Clujului, a fost condamnată, pe 23 martie, la doi ani şi opt luni de închisoare cu executare pentru trafic de influenţă şi spălare de bani. Decizia nu era definitivă, şi a fost atacată cu apel la instanţa supremă.

„Conchizând, coroborând şi analizând toate probele administrate, văzând şi modul în care s-au derulat evenimentele, apreciem că a fost dovedită dincolo de orice dubiu vinovăţia celor doi inculpaţi în comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina acestora, fiind evident faptul că suma de 20.000 lei reprezintă contravaloarea foloaselor materiale pretinse de inculpata în vederea recompensării voluntarilor ce activau în campania electorală în schimbul sprijinului acordat de către această inculpatului pentru soluţionarea favorabilă a cererilor acestuia", se arată în motivarea Curţii de Apel Cluj în acest caz.

În ceea ce priveşte infracţiunea de spălare de bani, Curtea a arătat că această există în formă coautoratului, având în vedere faptul că cei doi inculpaţi au decis la dată de 13 mai 2016 să disimuleze remiterea sumei de 20.000 lei prin încheierea unui contract de sponsorizare fictiv şi interpunerea unor persoane juridice.

Imediat după condamnare, Anna Horvath susţinea că nu o surprinde decizia instanţei şi acuză că România este un stat securist: "Aş minţi dacă aş spune că mă surprinde decizia de astăzi. Apropiaţii mei ştiu că m-am pregătit pentru orice eventualitate. Nu pentru că aş fi comis o ilegalitate, ci pentru că, în ultimele 525 de zile, am constatat pe propria piele că România este un stat securist".

Instanţa a arătat că, în cazul Annei Horvath, s-a dat o condamnare cu executare, deoarece această nu şi-a dat acordul de a presta muncă în folosul comunităţîi.

„Inculpatei îi vor fi aplicate şi pedepsele accesorii potrivit art.65 C.p., întrucât în cazul acesteia se va dispune executarea pedepsei rezultante în regim de detenţie, nefiind întrunite cumulativ condiţiile prevăzute de art.91 C.p., lipsind acordul acesteia de a presta o muncă în folosul comunităţii prev. la lit.c a textului de lege menţionat", a conchis Curtea de Apel Cluj.