Răscoala lui Horea, un experiment francmasonic?

Rascoala sau revolutie, marea revolta a motilor din 1784, sub conducerea lui Horea, a avut un urias ecou atât în presa si cancelariile vremii, dar si, ulterior, de-a lungul secolelor, pâna astazi, în multitudinea de abordari si interpretari ale istoricilor, scrie Historia.ro

Fiind un moment culminant al unui sir de miscari sociale ale secolului al-XVIII-lea, supranumit si secolul luminilor si ratiunii, revolta românilor din Transilvania, prin obiectivele sale, maniera de desfasurare, profilul conducatorilor si suita de elemente comune cu alte doua mari cutremure politice si revolutionare ale epocii, Razboiul de Independenta al SUA si Revolutia Franceza, are evidente trasaturi ce o înscriu în marele scenariu al cluburilor revolutionare si lojelor masonice de ridicare a popoarelor-natiuni împotriva anacronicelor rânduieli feudale.

La sfârsitul secolului al XVII-lea, prin Pacea de la Karlowitz (26 ianuarie 1699) Transilvania îsi va schimba "jugul de lemn" otoman cu "jugul de fier" al Habsburgilor. O data cu uzurparea titlului de Principe, noua ocupatie prin politica de expansiune si ofensiva a bisericii catolice, numeroasele taxe si dari impuse de cancelaria imperiala, toate adaugate la vechile obligatii cerute de feudalii unguri, au facut ca situatia românilor ardeleni sa se înrautateasca treptat, culminând mai ales în deceniile sapte si opt ale sec. al XVIII-lea.

Marile miscari sociale, izbucnite în multe din provinciile imperiale, l-au obligat pe împaratul Iosif al II-lea sa aboleasca iobagia. În Transilvania, însa, ca urmare a rezistentei si ostilitatii nobilimii maghiare, vechile si înrobitoarele reguli feudale s-au mentinut. Referindu-se la situatia populatiei românesti în preajma revolutiei, un corespondent al ziarului din Hamburg, Politische Journal, preciza: "Ei (românii) sunt cu adevarat sclavi, fara nici un avut si fara drepturi, legati de mosie si de pamânt, iar cei mai multi dintre ei sunt tratati fara crutare de catre administratorii mosiilor, încât niciodata nu le ramâne timpul necesar pentru a se ocupa de ogorul lor, pe care trebuie sa-l lucreze femeile, pentru a-si hrani, cu chiu cu vai, familia".

Citiţi aici continuarea, pe site-ul Historia.