Pagina cititorului
0Dumitru Gigîrtu (31 de ani), din localitatea vâlceană Dănicei, este abonat la „Adevărul“ de ani buni. Acesta spune că ziarul este unul serios, iar articolele sunt realizate de profesionişti.
„Informaţiile sunt educative"
„Are articole din toate domeniile şi îmi place, în primul rând, pentru că nu are prea multă politică. Poate fi citit şi de copii, căci multe dintre informaţii sunt educative. Lipsesc articolele şocante sau de scandal, care să-i influenţeze negativ", spune Dumitru.
Suplimentele ziarului i se par, de asemenea, foarte interesante. În cel de Sănătate găseşte sfaturi utile cu privire la întreţinerea corporală şi la alimentaţie. „Cu mare plăcere citesc şi «Adevărul literar şi artistic», dar şi suplimentul «Şcoală & educaţie»", a adăugat el.
Vâlceanul este încântat şi de apariţiile Editurii Adevărul, având acasă cărţi din toate colecţiile.
Noi şi ţara
U ltimul 1 Decembrie - sărbătoarea noastră naţională - a dat o nouă dimensiune dezastrului moral în care continuăm să ne scufundăm. Ne-am certat la cel mai înalt nivel, am huiduit în loc să aplaudăm, ne-am călcat în picioare pentru o lingură de fasole.
Cerem ţării în care ne-am născut din ce în ce mai mult, oferindu-i din ce în ce mai puţin. Nu muncim pentru a o face mai bogată, dar o furăm pe toate căile, de la vlădică până la opincă, de la corupţie şi privilegii nesimţite până la ajutoare sociale nemeritate. Luăm şi cerem, la nesfârşit, ceea ce nu merităm, uitând că niciun sac nu este fără fund. Consumăm mai mult decât producem, amanetând viitorul copiilor noştri, pe care îi privăm de dreptul elementar la educaţie şi viaţă sănătoasă.
Şi uităm, înainte de orice altceva, că peste tot în lume o ţară reprezintă suma cetăţenilor ei. Iar imaginea României de astăzi este imaginea noastră individuală, multiplicată de 20 de milioane de ori. Dacă majoritatea dintre noi ar arăta altfel, şi ţara ar avea altă faţă. Dar am devenit doar o adunătură de oameni care locuiesc în acelaşi areal geografic şi vorbesc aceeaşi limbă, din ce în ce mai pocită. Nu mai avem în comun nimic.
Nici măcar credinţa în Dumnezeu nu ne mai uneşte; ne sfâşiem hainele de pe noi în biserici, pentru a atinge racla unui sfânt. Ne batjocorim ţara furând-o, murdărind-o, refuzând-i orice urmă de respect. Asta pentru că, bogaţi sau săraci, ne-am pierdut demnitatea şi respectul de sine. Ne mândrim cu excepţiile neamului, trecute sau prezente, fără să dăm doi bani pe ele. Nu ne interesează, de fapt, cum ne privesc străinii, dar ne sare ţandăra când aceştia afirmă că „România este o ţară sălbatică".
Până când nu vom vedea realitatea - aşa hâdă cum este ea - şi nu vom face eforturi şi sacrificii pentru a o schimba, nu vom rămâne decât ceea ce suntem şi arătăm altora.
Alin Savu