Ovidiu Nahoi: Război pe anticomunism

Un apel semnat de un număr mare de intelectuali pentru susţinerea istoricului Marius Oprea, deschide calea unei dezbateri despre ce înseamnă astăzi studiereatrecutului recent. Dar şi despre anumite resorturi politice.

Pe scurt: o hotărâre de guvern de acum două luni prevede comasarea a două institutece au ca obiect de studiu istoria recentă, Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) condus în virtutea inerţiei de istoricul Marius Oprea şi noul Institut de Investigare a Crimelor Comunismului şi Memoria Exilului Românesc (IICCMER). Marius Oprea nu a fost reconfirmat în funcţie de premierul Emil Boc, dar nici nu a fost demis oficial din fruntea institutului guvernamental.
 
În acest context apare scrisoarea de susţinere a lui Marius Oprea pentru conducerea noului Institut.
 
Puteţi să o consultaţi aici, aşa cum apare pe pagina de internet a revistei 22.

Situaţia stă, aşadar, sub semnul incertitudinii, ceea ce reaprinde o serie de dispute în lumea intelectuală. Şi, probabil, va declanşa şi ciocniri politice.
 
Se ştie doar că Marius Oprea este un fruntaş al Partidului Naţional Liberal şi doar prezenţa sa în vârful unui institut care se ocupă de investigarea crimelor
comunismului a făcut ca el să nu cadă victimă marii epurări din timpul noii guvernări a lui Emil Boc. Puterea ezită să ia, cel puţin deocamdată, o măsură radicală în ce-l priveşte pe Marius Oprea. Mai ales că preşedintele Băsescu, autorul  celebrei declaraţii de condamnare a comunismului, a câştigat alegerile tocmai apăsând pedala anticomunistă.
 
Mai mult ca sigur, guvernul Boc ar vrea să scape de Marius Oprea, care are şi rang de secretar de stat. Dar una e să demiţi un funcţionar de la un minister oarecare şi cu totul alta e să demiţi un istoric care are obiceiul să descopere gropi comune şi să mai şi trimită torţionari în faţa justiţiei.
 
Semnatarii scrisorii de susţinere au dreptate atunci când spun că Institutul condus de Marius Oprea şi-a câştigat, în timp, un bun renume, inclusiv în plan internaţional. De altfel, istoricul este susţinut şi de scriitoarea Hertha Muller, laureata Premiului Nobel.
 
Marius Oprea este, orice s-ar spune, o nucă tare.

 La rândul lui, Marius Oprea însuşi arată spre istoricii din comisia prezidenţială care a întocmit raportul ce a stat la baza actului de condamnare a comunismului.
 
Invitat în cadrul proiectului ”La masa Adevărului”, el a arătat direct spre politologul Vladimir Tismăneanu, pe care l-a acuzat ar dori să îl înlăture, fie spre
a-i lua locul la conducerea noului Institut, fie pentru a-l instala acolo pe unul dintre apropiaţii săi.
 
Puteţi citi aici interviul acordat de Marius Oprea colegului meu George Rădulescu.

 Am vorbit chiar aseară cu Vladimir Tismăneanu, rugându-l să formuleze o poziţie faţă de scrisoarea intelectualilor, în contextul în care a fost atacat chiar de Marius Oprea. Vladimir Tismăneanu mi-a răspuns că nu doreşte să facă vreun comentariu pe marginea acelei scrisori şi că, în ce îl priveşte, nu se consideră în conflict cu nimeni din intelectualitatea românească.
 
Acestea sunt faptele, privite prin prisma discuţiilor dintre istorici şi a dezbaterilor din zona intelectuală.
 
Politic vorbind, între instituţia condusă de Marius Oprea şi comisia pe care a coordonat-o Vladimir Tismăneanu a existat de la bun început un anumit gen de
rivalitate - deşi Marius Oprea a semnat Raportul Tismăneanu.
 
De fapt, Institutul şi Comisia erau despărţite de războiul dintre palatele Cotroceni şi Victoria. Astfel că Traian Băsescu şi Călin Popescu-Tăriceanu aveau, practic, fiecare, anticomuniştii proprii.
 
 O anomalie, desigur. Dar nu singura din România.
 
Până la urmă, această despărţire a avut, cel puţin în prima parte, şi efecte pozitive, în sensul că fiecare dintre părţi a avut interesul să se dovedească mai vrednică decât cealaltă. Era ca o cursă în care doi atleţi aleargă pe culoare diferite.
 
Dar acele vremuri par să fi trecut, iar în locul unei sesiuni de alergări putem să ne alegem cu o adevărată luptă de K1.