O poveste fascinantă marca „Replay” pentru „Historia”: Arsenal Londra, UTA şi baronul Neuman

De câteva luni bune continuăm să ne propunem la „Replay” să facem un serial al fotbalului românesc cu fireturi şi încă nu am reuşit să punem lucrurile la punct. Şi vine iar o săptămână, şi iar e luni, şi emisiunea începe dincoace de miezul nopţii şi se termină dincolo de el, iar noi, cuprinşi şi stăpâniţi, poate, de febra marilor nume şi a marilor echipe cărora le deşirăm poveştile în cutia noastră de tel

Iată însă că o putem face sau măcar încerca aici, găzduiţi de „Historia”, aşa cum şi noi, de atâţia ani, găzduim istoria. Vom folosi cuvinte în loc de imagini şi dialoguri. Sperăm să ne înţelegeţi şi, mai ales, să vă placă.
Aşadar, o influenţă, o poveste şi o amintire. În anii 2006-2008, în care Aradul ne-a fost gazdă şi, nu o dată, chiar decor însufleţit al încercării de a înţelege viaţa, am simţit că oraşul are, încă are, un destin care a rămas dator unui personaj. Cel care a construit o legendă, o legendă care rămâne în picioare şi azi, şi probabil pentru totdeauna. Se numeşte Francisc Neuman.
În anii pe care i-am amintit căutam să refacem o istorie a echipei UTA, să luăm povestea de la începutul şirului de amintiri, imagini şi fotografii alb-negru. Aşa am ajuns la doamna Theea Haimovitz, o arădeancă senzaţională, cu triplă cetăţenie, română, israeliană şi americană, trăitoare în Statele Unite, parcă în Seattle şi New York, dar şi în Tel Aviv. La Arad, când venea „la origini”, avea casa ei, casa prietenelor din liceu. Ori hotelul Astoria, unde era şi sediul clubului, în care Nicolae Bara, patronul, încerca să pună pe rol destinul unei echipe care scrisese istoria fotbalului la capitolul cu sânge albastru.
Am găsit-o „pe surse”, cum se spune, pe doamna Theea, prin intermediul Ambasadei Israelului. Aflasem din Arad că există o doamnă care l-a cunoscut pe Andrew, fiul lui Francisc Neuman, baron, patron al echipei UTA şi, în general, a tot ce era puternic şi valoros în Aradul primei jumătăţi a secolului trecut.
 
Fraţii Neuman, din Galiţia la Arad

Ne întâlnim cu doamna Theea, o prezenţă fermecătoare şi o femeie superbă, proprietara unei firme de cosmetice pe bază de plante, şi prindem într-adevăr firul poveştii. Familia Neuman vine în România undeva pe la 1850. Prima dovadă a prezenţei ei în Arad e din 1851, când fraţii Neuman apar ca deţinători ai fabricii de spirt şi drojdie.

Mai târziu, în primăvara lui 2007, doamna Theea ne pune în legătură cu Dionisie Piros, un profesor pensionar, membru al Comunităţii Evreieşti din Arad, un intelectual de mare fineţe, om care în tinereţe, puşti de liceu fiind, fusese martor direct al multora dintre actele celui care a inventat UTA. Şi asta pentru că este fiul directorului economic (contabilul-şef, dacă vreţi!) al tânărului magnat.

Aşa aflăm povestea mai departe. În 1862, fraţii Neuman, care părăsiseră Galiţia din cauza pogromurilor anti-evreieşti, nu puţine la început de secol XIX, de curând stabiliţi în Imperiul Austro-Ungar, sunt menţionaţi în arhiva Primăriei Arad ca deţinători ai unei mori cu abur care măcina grâu şi dădea „o bună făină”.

Sunt trei: Adolf, Daniel şi Samuilă Neuman. Fiecare dintre ei are la rându-i câte un băiat: Adolf Junior, Alfred, respectiv Carol. Din 1913, Împăratul de la Viena decide ca Adolf Neuman şi fiul său Adolf Junior, ca şi fratele Daniel să primească titlul de baron al Imperiului pentru faptele deosebite în sprijinul comunităţii lor. Doar 27 de familii de origine evreiască din Imperiu au primit acest titlu nobiliar, ceea ce însemna cu adevărat un cerc foarte restrâns.

Arsenal Londra: marea descoperire a lui Francisc Neuman

Intrăm, în fine, în secolul fotbalului. După ce, în Europa, mişcările de extremă dreapta antisemite se înmulţesc, iar regimurile fasciste se instalează în Italia lui Mussolini, în Spania generalului Franco şi mai ales în Germania cancelarului Adolf Hitler, Carol Neuman, cel mai mare dintre fraţi, emigrează în Statele Unite. Nepotul său, Alfred, fiul baronului Daniel Neuman, rămâne la conducerea familiei şi a afacerilor ei. Alfred are trei copii, doi băieţi, Eduard şi Francisc şi o fată, Maria. Eduard, mai mare, primeşte să se ocupe de fabrica de spirt, prima afacere a celor din neam. Saga familiei spune că, înainte de a pleca la New York, Carol îl trimite pe nepotul său, Francisc, în care vede cel mai întreprinzător spirit al Neuman-ilor, la Londra, să studieze ingineria textilă în locul în care fusese ea inventată.

Acolo, Francisc descoperă prima iubire a vieţii sale. Este ca şi el, de origine nobiliară, şi are pe emblemă desenat un tun. Se numeşte Arsenal Londra şi e echipa cartierului Highburry, acolo unde tânărul baron – are 22 de ani! – se înscrie între cei mai statornici suporteri. Etapă de etapă, Francisc este în tribuna lui Arsenal, dar studiile au o încheiere, ca toate în viaţă. Se întoarce la Arad, în România, ţara lui. Din 1935 preia toate afacerile familiei, inclusiv fabrica de spirt a fratelui său, Eduard.

Click aici pentru a citi continuarea unei poveşti fabuloase despre UTA!