La oraş preotul e musafir iar la ţară, părinte

Un câine din care ies aburi negri, doi bărbaţi care ies cu greutate dintr-o tavernă şi înjură de dumnezei şi de cristoşi un invizibil inamic, noroi, asfalt spart sub noroi, apatie,

Un câine din care ies aburi negri, doi bărbaţi care ies cu greutate dintr-o tavernă şi înjură de dumnezei şi de cristoşi un invizibil inamic, noroi, asfalt spart sub noroi, apatie, tristeţe, câteva femei cu pufoaică şi basma, care flecăresc pe băncuţa strâmbă de lângă cinematograful părăsit, toate acestea scufundate într-o mare de griuri, schiţează decorul zilnic oferit de Negru Vodă.

Fostă Cara Omer, localitatea Negru Vodă este, în fapt, o comună mai răsărită, situată la frontiera cu Bulgaria, care a avut odinioară şi pretenţii de oraş. "Aici este un sat mai mare. În afară de biserică, de postul poliţiştilor de frontieră şi de câteva magazine, aici nu mai avem nimic. Să vină Uniunea Europeană aici, ne-ar da numele de Fundătura", spune cu năduf localnicul Nicolae Lazăr.

Înotând în noroaiele târgului, localnicii păstrează uscată calea spre credinţă. La Negru Vodă a existat, încă din vremea regimului comunist, o biserică situată în vecinătatea "centrului" localităţii. După 2000, când aici a sosit un nou preot, a fost ridicat un nou lăcaş de cult, lângă silozul de grâu.

Pentru că veşnicul refren "Biserica este săracă" a fost de actualitate şi atunci, oamenii au pus mână de la mână şi au contribuit la înălţarea bisericuţei. "Oamenii la ţară sunt mult mai simpli, nu gândesc complicat! Acolo depozitam noi gunoaiele, iar apoi l-am ajutat de a ridicat părintele Daniel biserică. Aici e lucrarea Domnului: la noi, la Negru Vodă, a prins sămânţa credinţei de mult timp", ne-a spus Aneta Manase.

Învierea Domnului… amânată cu o zi

Lunga perioadă de ateism impus pe vremea regimului comunist a favorizat producerea, prin "imprudenţă", a unor fapte incredibile, legate de practicarea religiei. În 1980, la Negru Vodă, Sărbătoarea de Înviere a Domnului au organizat-o localnici uniţi cu slujbaşii bisericii în lipsa preotului care… nu a reuşit să se trezească.

"Eu stau de mai mult de 30 de ani la Negru Vodă, dar nu am mai auzit aşa ceva. Noi ne pregăteam atunci pentru Înviere. Preotul Gabriel locuia la blocurile din centru, la cinci minute de biserică, dar pur şi simplu, nu a mai venit la slujbă.

S-au dus unii, au ciocănit la uşă, dar el nu a deschis. Au crezut că nu e acasă şi au plecat, dar el dormea. Lumea în comună vorbea că băuse cam mult vin de împărtăşanie în acea zi. A apărut preotul doar a doua zi. A plecat mai apoi, probabil că l-au dat afară", îşi aminteşte localnica Aneta Manase. "Până la urmă, un fel de slujbă au ţinut-o oamenii care aveau grijă de biserică.

Au împărţit ei anafură, i-a ajutat şi lumea care a venit să ia anafura. Omul s-a închinat, a zis <> şi a plecat acasă", a încheiat tanti Aneta.

Cel mai tânăr preot din Negru Vodă, Daniel Butnaru, are 33 de ani şi este originar din localitatea Târgu Frumos (jud. Iaşi). Înainte de 2000 a sosit în Dobrogea şi a activat ca preot şi profesor de Religie şi Muzică în satele Comana, Tătaru şi Pelinu (jud. Constanţa).

"Sate sărace, dar oameni cu respect", spune el. "La oraş, ca preot, mergi la o uşă şi poţi intra în acea casă ori poţi să fii refuzat, eşti un musafir. Aici eşti părinte. Îmi vin oamenii să le dau un sfat dacă vor să se despartă de femeie, sau au făcut ceva rău- de exemplu, dacă au furat…", spune el.

"Oamenii de-aici m-au primit bine, chiar daca mulţi mi-au prezis că nu o să rezist, că o să am piedici. Acum, aşa a rânduit Dumnezeu şi am rămas aici, în acest colţ de lume, şi am construit şi o biserică. Nu m-a ajutat nimeni cu acest proiect, doar oamenii din sat", adaugă preotul Butnaru. Câţiva tineri trec pe lângă preot, îl salută zgomotos. "Săru' dreapta, părinte! Ce mai e nou prin ceruri?", îi strigă cu şiretenie unul din ei.

"Aici găsim liniştea sufletească"

Cartierul bucureştean Titan apare azi ca o îngrămădire "proletară" de blocuri, în mijlocul căruia au început să apară ici-colo produsele colorate ale ascensiunii capitalismului: vile şi hipermarketuri. După căderea întunericului, pe aici hălăduiesc bande de drogaţi - tineri care, până a se instala camerele video de supraveghere ale Bisericii Sf. Prooroc Ilie, furau bani chiar şi din cutia milei.

Mulţimea cenuşie a blocurilor pare că produce doar alienare şi sentimente de nimicnicie - cât de uşor, adică, te pot strivi betoanele acestea.

"Biserica ne întăreşte, aici găsim liniştea sufletească. Este bine că o avem aici, atât de aproape de casa noastră. Păcat că este atât de mult zgomot pe străzi, nu îmi găsesc liniştea ca să mă rog pentru că se claxonează în neştire", ne spune Doina Zotta, care locuieşte prin apropiere. Femeia vine destul de des la biserică, se roagă pentru sănătatea şi norocul copiilor şi a unei nepoţele. "Am 65 de ani, ce pot să mai cer pentru mine de la bunul Dumnezeu?", spune ea.

La intrarea în Biserică, un cerşetor în vârstă întinde mâna. "Amarnică vreme… Ne mai dă părintele şi nouă câte ceva să mâncăm, altfel nu ne lasă nici oamenii, nici Dumnezeu!", spune el, cu mâna întinsă. O lume pitorească se desfăşoară în jurul bisericii: bătrâni, copii, femei însărcinate, cupluri de tineri, vânzători ambulanţi şi milogi se calcă în picioare în spaţiul strâmt al curţii lăcaşului de cult. "Nu-mi plac popii, n-am încredere în ei. Eu vin la biserică şi mă rog singur.

Or fi fost şi mulţi sfinţi, dar eu nu i-am cunoscut. Apoi, mai este şi vorba aceea <> ", spune tănărul Daniel Mogoşu.

Biserica Sf. Ilie are arondate vreo 1.500 de familii, majoritatea de condiţie modestă. "Lucrăm acum să înălţăm biserica mare, avem datorii la constructor, dar încercăm să-i dăm Domnului ce este al Domnului, poate ne-o ajuta cineva. Biserica e înălţată cu bani de la văduve şi săraci. În cartierul nostru nu sunt miliardari. E cartier mare, ca la oraş, iar eu nu văd o diferenţă între preotul de oraş şi cel de ţară, indiferent cât de mare este comunitatea!", povesteşte preotul Ilie Costescu.

Tot el spune că enoriaşi practicanţi (adică, oameni care se roagă zi de zi lui Dumnezeu şi ţin de obiceiurile creştine) nu sunt aici decât vreo tre-patru sute.Doina Zotta este una din cele 3.000 de persoane care au primit consultaţii gratuite de la soţia preotului Costescu, într-un dispensar înfiinţat ad-hoc în curtea bisericii. "Ne acuzau până în 1990 că ortodocşii nu făceau nimic.

Catolicii, ce-i drept, făceau ceva, au putere, au rigoare, au organizaţii. Mai mişcau şi sectanţii. Azi fac şi ortodocşii - ceea ce am realizat eu aici este doar o frântură din toată opera ortodoxiei", spune preotul Costescu. Altfel spus, prelatul face totul pentru ca tânărul Daniel Mogoşu să nu mai spună "Nu cred!".

Ajutorarea semenilor, "obligatorie"

Staff-ul Patriarhiei Ortodoxe a realizat că implicarea socială directă este forma cea mai adecvată de reapropiere de sufletul românilor. Noul Statut de Funcţionare şi Organizare a BOR, prevăzut în noua lege a cultelor, va consfinţi şi în formă de act normativ implicarea parohiilor în activităţi sociale. "În noul statut stă scris negru pe alb că ajutorarea celor aflaţi în dificultate nu va mai fi o activitate facultativă a parohiilor, ci va fi o obligaţie.

Totodată, noul Statut al BOR va permite şi creşterea rolului credincioşilor în activitatea parohială", explică şi consilierul patriarhal părintele Constantin Stoica. Viitorul act normativ va avea în vedere şi educaţia enoriaşilor în spiritul comuntăţii. "Încă ne lipseşte solidaritatea. Şi indiferenţa faţă de semeni este un păcat, după cum scrie în Sfânta Scriptură!", atrage atenţia oficialul BOR.

El a adăugat că, potrivit datelor existente la Patriarhie, există deja pe lângă parohii peste 300 aşezăminte sociale care desfăşoară activităţi de ajutorare pentru 300.000 de persoane asistate permanent - bătrâni, copii, victime ale traficului de persoane, dependenţi de alcool sau de droguri. "Multe parohii din Bucureşti şi din ţară au deschise cabinete medicale pentru cei fără posibilităţi medicale, precum şi farmacii sociale", a mai precizat Pr. Constantin Stoica.

În noul statut stă scris negru pe alb că ajutorarea celor aflaţi în dificultate nu va mai fi o activitate facultativă a parohiilor, ci va fi o obligaţie
părintele Constantin Stoica

La oraş, ca preot, mergi la o uşă şi poţi intra în acea casă ori poţi să fii refuzat, eşti un musafir. Aici eşti părinte.
Daniel Butnaru,
preot în Negru Vodă