Fostul judecător şi membru CSM Toni Neacşu, despre judecătorii Curţii Supreme în război cu Guvernul: „Au şanse reduse să câştige la CCR”

Fostul judecător şi membru al CSM, Adrian Toni Neacşu, susţine că judecătorii de la Curtea Supremă nu au nicio explicaţie logică pentru refuzul de a schimba modalitatea prin care se aleg completele de 5 judecători.

Potrivit ştiripesurse.ro, fostul judecător arată că ICCJ are şanse mici de câştig la Curtea Constituţională. 

Până să răspundă ÎCCJ cu acest punct de vedere aveam unele îndoieli cu privire la şansele Guvernului de a obţine câştig de cauză la Curtea Constituţională în ce priveşte conflictul juridic de natură constituţională cauzat de problema completelor de 5 judecători în materie penală. Îndoieile mele aveau legătură cu limitele în care Prim ministrul a sesizat Curtea Constituţională, motiv pentru care am găsit de cuviinţă să formulez un Amicus curiae.

După această poziţie a ÎCCJ lucrurile, din punct de vedere strict juridic, sunt mult mai clare. ÎCCJ nu are explicaţii credibile în ce priveşte formarea completelor de 5 judecători în altă modalitate decât cea stabilită de la 1.02.2014 prin Legea nr. 304/2004, adică exclusiv prin tragere la sorţi. 

Aproape ca un avocat aflat într-o situaţie juridică imposibilă, dar care trebuie totuşi să improvizeze o apărare cât de cât credibilă, ÎCCJ invocă neclaritatea legii în ce priveşte compunerea completelor de 5. 

Singura justificare tehnică este aceea că, deşi art. 32 din Legea 304/2004 obliga de la 1.02.2014 ca toţi membrii completului să fie traşi la sorţi, un alt text (art. 33) stabilea că preşedintele ÎCCJ şi vicepreşedinţii ÎCCJ conduc în calitate de preşedinte (prezidează) completele din care fac parte. Pentru a fi puse de acord cele două texte, ÎCCJ ar fi fost nevoită, prin Regulament şi hotărâri ale colegiului de conducere, să ignore obligaţia înscrisă în lege de a trage la sorţi toţi cei 5 membri ai completului şi să instituie prezenţa obligatorie a preşedintelui şi vicepreşedintelui în aceste complete, pentru a le prezida.

În semn de respect personal pentru d-na preşedinte Tarcea, care trebuie să explice astăzi o practică administrativă a ÎCCJ pe care nu a creat-o domnia sa, n-am să insist prea mult asupra logicii strâmbe a acestui argument. 

Totuşi, este un lucru de o simplitate maximă că problema prezidării unui complet este o chestiune complet diferită de problema modului de formare a acestuia. 

Am fost multă vreme preşedinte de tribunal iar legea în vigoare atunci spunea că preşedintele tribunalului prezidează completele la care participă. Totuşi, nu mi-a trecut niciodată prin cap că pot face parte de drept din orice complet doresc eu, indiferent că am fost desemnat sau nu să fac parte din acele complete.

Da, în virtutea importanţei demnităţii funcţiei, preşedintele ÎCCJ ori vicepreşedintele ÎCCJ prezidează (conduce) completele la care participă, dar este vorba de acele complete din care face parte în mod legal. De altfel, art. 33 a rămas nemodificat inclusiv prin Legea nr. 207/2018, astfel încât ar însemna că şi în prezent preşedintele/vicepreşedintele ÎCCJ ar trebui să facă parte de drept din completul de 5, ceea ce nici măcar ÎCCJ nu mai suţine (ci doar că tragerea la sorţi obligatorie se aplică de la 1.01.2019).

Celălalt argument invocat de ÎCCJ este real, dar nu are nici o semnificaţie juridică şi nu poate influenţa decizia CCR: nimeni (nici măcar subsemnatul, aşa cum în mod corect se arată în punctul de vedere) nu a invocat până acum nelegala compunere a completului de 5 judecători în materie penală. Pentru a fi corecţi până la capăt cineva a invocat totuşi nelegala compunere a completelor de 5 judecători prin prezenţa de drept a unor persoane cu funcţie de conducere netrase la sorţi, dar nu a completelor penale ci a celor civile. Este vorba despre d-na judecător Camelia Bogdan.

Singura necunoscută rămâne dacă este vorba totuşi pe fond vorba de un conflict juridic de natură constituţională, respectiv dacă există sau nu un blocaj instituţional, astfel cum ÎCCJ susţine în subsidiar.

Tocmai de aceea cererea ar trebui susţinută în faţa CCR de ministrul justiţiei, pentru că domnia sa poate explica cel mai bine, raportat la jurisprudenţa notorie a curţii, existenţa şi întinderea blocajului instituţional creat.