EXCLUSIV ADEVĂRUL Fostul premier rus Mihail Kasianov: „Rusia nu mai este o democraţie”

Prezent la congresul anual al Partidului European al Liberalilor, Democraţilor şi Reformatorilor (ELDR), desfăşurat la Dublin în perioada 8-10 noiembrie, Mihail Mihailovici Kasianov, premier al Federaţiei Ruse între 2000 şi 2004, critică dur actuala putere de la Kremlin într-un interviu pentru „Adevărul".

Kasianov consideră că Rusia a încetat să mai fie o democraţie în urmă cu un an, motivând că acţiunile Moscovei pe plan internaţional urmăresc, de fapt, agenda preşedintelui Vladimir Putin. Totodată, Kasianov atrage atenţia că economia rusă, care acum este a şasea din lume, s-ar putea confrunta cu probleme în lipsa reformelor.

„Adevărul": Cum definiţi ceea ce înseamnă Rusia astăzi, în context european şi, mai larg, pe plan internaţional?

Mihail Kasianov: Din păcate, primul răspuns la întrebarea dumneavoastră este că Rusia nu mai este o ţară democratică. Într-o perioadă foarte scurtă am reuşit să pierdem tot ceea ce înseamnă caracteristicile unui stat democratic, totul întâmplându-se sub conducerea domnului Putin şi a echipei sale, aşa cum îi place să o numească. Ei, în fapt, au distrus elementele constitutive ale statului democratic - separaţia puterilor, independenţa justiţiei sau libertatea presei şi, de curând, libertatea alegerilor. Ruşii au pierdut toate acestea în urma cu un an.

Întreaga politică se concentrează pe populismul regimului la putere şi nu pe reforme. Nu se produc schimbări în domeniul economic, în acest moment singura sursă a creşterii provenind din exploatarea resurselor de gaze şi petrol. Din nefericire, aceasta reprezintă şi sursa pentru fragilizarea economiei şi a finanţelor publice care, inevitabil, se vor confrunta cu un dezastru în situaţia în care preţul petrolului va scădea sub nivelul de 70 sau 60 dolari/baril.

În ce priveşte politica externă, iarăşi ca rezultat al politicii interne concentrate pe menţinerea puterii, puterea din Rusia tratează toate problemele şi se situează pe o poziţie sau alta doar în raport cu modul în care o atitudine sau alta afectează relaţiile SUA-Rusia. Nu este o chestiune de tactică, pur şi simplu Putin şi echipa sa se poziţionează mereu împotriva SUA: nu contează care sunt problemele reale, uitaţi-vă doar la atitudinea Rusiei în problema siriană, una dintre cele mai grave crize ale momentului. Uitaţi-vă ce se întâmplă şi în cazul crizei nucleare iraniene, problemă în care Rusia nu reuşeşte să găsească o atitudine durabilă. 

O analiză foarte dură, numai că, cel puţin la Bruxelles, Federaţia Rusă este considerată partenerul strategic esenţial, de care depinde supravieţuirea energetică a UE. Dependenţa europenilor faţă de resursele din ţara dvs. depăşeşte 60%. Asta nu schimbă judecăţile de valoare?

Nu mi-ar plăcea să cred că există o asemenea gândire şi că ea se aplică: „Parteneriatul strategic cu Rusia se bazează doar pe chestiunea energetică." Aş spune că nu este o exprimare corectă. Parteneriatul acesta a fost dezvoltat în perioada guvernului pe care eu l-am condus, atunci am constituit Consiliul de Cooperare şi tot atunci au demarat întâlnirile între membri ai Comisiei Europene şi cei ai Guvernului Federaţiei Ruse. Dar, din acel moment, relaţiile s-au micşorat considerabil şi, de fapt, acum, aceste relaţii nu pot fi denumite un parteneriat strategic. Nici măcar parteneriat nu pot fi denumite. Cel mult, poate, interacţiune între ţări vecine. Din păcate, aceste relaţii se află la un nivel foarte jos.

Relaţia cu Germania nu constituie un exemplu de parteneriat strategic?

Este într-adevăr o relaţie strategică, dar şi aceasta este marcată de o serie de probleme, deoarece valorile pe care ar trebui să le împărtăşim cu toţii nu sunt respectate în Rusia. De aceea, în relaţiile cu Germania, singura prioritate este cea a problematicii economice.

Problematică esenţială şi vitală în contextul crizei de acum, când nimeni nu mai vorbeşte decât în termeni de salvare economică.

Sigur că este o problematică esenţială, dar ceea ce constat eu este că lipseşte încrederea. Esenţial a rămas doar comerţul. De aceea spuneam că a dispărut parteneriatul strategic şi că avem doar o interacţiune între ţări vecine.

A devenit acum Rusia din nou o supra-putere reală? Care sunt consecinţele acestui fapt?

Sigur că toţi ruşii şi-ar dori acest lucru, adică să-şi vadă ţara puternică şi respectată pe plan internaţional. Exact cum şi românii şi-ar dori o ţară puternică.

Vorbeam nu de o ţară puternică, ci despre o supra-putere cu mentalitatea sa specifică.

Nu cred că atingerea din nou a acestui statut ar trebui să fie scopul guvernului, deoarece prioritatea noastră ar trebui să fie constituirea de parteneriate strategice mai degrabă decât acumularea de mijloace care să ne asigure superioritatea asupra celorlalţi.

CVMihail Mihailovici Kasianov

-        Fost premier al Federaţiei Ruse (mai 2000 - februarie 2004)
-        Preşedintele Partidului Uniunea Democratică a Poporului
-        Vicepreşedinte al Partidului Republican din Rusia
-        De profesie inginer, şi-a început cariera politică în 1991 ca şef al unei direcţii din cadrul Ministerului Economiei
-        A continuat cu o serie de funcţii similare, iar în 2000 a fost numit prim vicepremier al Guvernului Federaţiei Ruse
-        Este considerat unul dintre ultimii apropiaţi ai fostului preşedinte rus Boris Elţîn care mai activează în politică