„Decreţeii“ salvează sistemul de pensii

Generaţia celor născuţi în urma decretelor ceauşiste de interzicere a avorturilor a întârziat procesul de îmbătrânire a populaţiei, ceea ce dă o şansă în plus bugetului de asigurări sociale. România ar putea avea abia din 2030 problemele demografice pe care statele occidentale le au astăzi cu sistemele de pensii. 

Marele avantaj pe care l-a avut România după 1990 a fost politica demografică agresivă a lui Nicolae Ceauşescu şi în mod special Decretul din 1966 prin care se interziceau avorturile.

Citiţi şi:

Bomba cu ceas a pensiilor în Europa
Sindicatele insistă ca vârsta de pensionare să fie 63 de ani

„Asta a făcut ca România să aibă acum o numeroasă populaţie, cea a «decreţeilor», care vor rămâne activi încă vreo 20 de ani. Aceasta înseamnă un număr mare de contribuabili care susţin sistemul de pensii", a explicat sociologul Cătălin Ghinăraru, secretar ştiinţific la Institutul Naţional de Cercetare Ştiinţifică în Domeniul Muncii şi Protecţiei Sociale.

Acest avantaj s-ar putea deovedi însă temporar pe fondul unui spor natural negativ. „Dacă se menţin condiţiile actuale de pensionare, în 2050 jumătate din populaţia activă a României va fi pensionară", spune Marian Preda, decanul Facultăţii de Sociologie din Bucureşti, autorul capitolului „Pensii" din raportul prezindenţial „Riscuri sociale şi demografice în România".

El a explicat că „decreţeii" doar au întârziat procesul de îmbătrânire a populaţiei şi au salvat, temporar sistemul de pensii. „Când vor ajunge ei la vârsta de pensionare, adică din 2030, sistemul va intra în colaps. Vom avea multe intrări de pensionari şi puţine pe piaţa muncii. Rata de dependenţă se va degrada treptat", a adăugat Marian Preda.

Sistem atipic

În 1990,în România mai mult de trei angajaţi susţineau un pensionar. Deciziile politicianiste însă au permis şomerilor rezultaţi din privatizări să ajungă pensionari. Graţie legilor de atunci, sute de mii de oameni s-au retras din activitate chiar şi înainte să împlinească 50 de ani. Toate aceste lucruri au făcut ca numărul pensionarilor să crească, de la 2,6 milioane în 1990, la 4,5 milioane, în 2001.

Ca să scape de şomaj, alţii s-au pensionat medical, cu ajutorul unor doctori care i-au ajutat cu false analize medicale. Aşa a ajuns România ca din 5,5 milioane de pensionari câţi număra România în 2009, circa 900.000 să fie pe caz de boală. Autorităţile estimează că din cei 900.000, 25% sunt incorect încadraţi. Raportul dintre angajaţi şi pensionari a ajuns astăzi de aproape unu la unu.

O altă problemă a sistemului este existenţa pensiilor de lux. „Unele categorii privilegiate ca de exemplu, magistraţii, militarii, poliţiştii, aviatorii civili iau pensii mari fără fără să fi plătit contribuţii pentru ele", a explicat Marian Preda.

Deficit de două miliarde de euro

O altă problemă ar fi aceea că după 1990 numărul celor care contribuie la susţinerea sistemului a scăzut de la peste opt milioane până la cinci milioane de persoane. „Acum sunt mai puţini salariaţi, iar unii lucrează la negru sau pe contracte pentru care nu se plătesc contribuţii, adică Persoane Fizice Autorizate sau cele de drepturi de autor", a declarat Marian Preda.

Toate aceste cauze au avut ca efect o rată de dependenţă de unu la unu, adică un angajat care susţine un pensionar şi un deficit al bugetului de pensii estimat la două miliarde de euro în 2010.

Soluţii de salvare propuse de specialişti

- Creşterea vârstei de pensionare la 65 de ani, atât pentru femei, cât şi pentru bărbaţi.
- Creşterea numărului de contribuabili care să susţină sistemul de pensii.
- Scoaterea din sistem a falşilor pensionari pe caz de boală.
- Eliminarea pensiilor speciale care nu au la bază contribuţiile.
- Restricţionarea posibilităţii de pensionare înainte de vreme.