CTP, despre crima de la Caracal: Noi, adulţii acestei ţări, în care ea a avut încredere când a sunat la 112, i-am înlesnit chinul şi moartea

Cristian Tudor Popescu a intrat în direct, vineri seară, la Digi 24 pentru a comenta cazul crimei care a zguduit întreaga ţară. Acesta a declarat că este prea copleşit de emoţii când se gândeşte la Alexandra, fata ucisă la Caracal, şi nu poate vorbi liber pe acest subiect, preferând să citească un text scris în prealabil.

”Un copil a chemat statul român în ajutor. Nu o dată, de trei ori. Se afla în primejdie de moarte. Acest stat, în care trăim cu toţii şi pe care îl plătim ca să trăim, nu să fim ucişi, a acţionat ca un complice al criminalului sadic din Caracal”, şi-a început acesta comentariul, pe un ton emoţionat, la Digi 24.

Cristian Tudor Popescu critică, apoi, pe un ton aspru incompetenţa de care au dat dovadă autorităţile române în încercarea de a o găsi şi salva pe Alexandra.

”Faptul că au trecut atâtea ore, zile, până când Poliţia a intrat în casa omorului, faptul că ucigaşul nu a fost prins la câteva luni după ce mai răpise şi măcelărise o fată nu sunt câtuşi de puţin întâmplătoare. De câţiva ani încoace, ideea pe care puterea aleasă de noi s-a dat de ceasul morţii să o injecteze în Poliţie, Procuratură, instanţele de judecată, este: Justiţia, zeiţa protectoare a criminalilor, hoţilor, corupţilor, violatorilor, pedofililor... De fapt, nu-i interesa decât hoţia şi corupţia, pe care le practică ei pe scară mare, dar dacă şi criminalii pot să acţioneze nestresaţi şi nestingheriţi, pagubă-n ciuperci! Procurorii şi poliţiştii, care ore în şir nu au intrat în casa unde Alexandra era torturată şi ţipa, n-au avut ca prim gând să-i salveze viaţa, ci să se ţină tâmp şi laş de ce credeau ei că e buchia legii, ca să nu aibă probleme.”

În încheierea declaraţiei, cunoscutul gazetar anticipează încercarea actorilor implicaţi în acest tragic caz de a încerca să paseze responsabilitatea pentru eşecul salvării Alexandrei.

”Nu mai sunt în stare să privesc fotografiile Alexandrei. Nu pot să mă gândesc decât că a murit singură. Noi, adulţii acestei ţări, în care ea a avut încredere când a sunat la 112, i-am înlesnit chinul şi moartea. Şi ce vom vedea acum e poate la fel de înspăimântător ca bucăţile din trupul Alexandrei, şi ale altor victime, răspândite prin curte: efortul supraomenesc - sau subomenesc - pe care îl vor face toţi ca să se scoată nevinovaţi.”