Costa Rica le-a refuzat statutul de refugiat politic Elenei Udrea şi Alinei Bica
0Judecătorii din San Jose nu le-au acordat statutul de refugiat politic Elenei Udrea şi Alinei Bica. Decizia instanţei nu este definitvă.
Potrivit publicaţiei Bugetul.ro, fostului ministru al Dezvoltării, Elena Udrea şi fostei şefe DIICOT, Alina Bica le-a fost refuzat statutul de refugiat politic în Costa Rica.
Avocatul Elenei Udrea, Veronel Rădulescu a declarat că în apel este posibilă o decizie diferită. „"Eu nu am fost parte la această procedură. Cauza a fost instrumentată de avocaţii din Costa Rica. Nu ştiam că s-a mai dat o astfel de soluţie. În calea de atac s-ar putea să se dea altă soluţie. Ţinând cont de situaţia juridică din România, doamna Udrea nu mai are motive să fie îngrijorată. Dacă nu i se acordă acel statut, va rămâne un simplu rezident în Costa Rica până revine acasă", a declarat Veronel Rădulescu. Acesta a mai spus că acum Elena Udrea este un cetăţean liber care poate călători oriunde în lume.
Fostul ministru a fost eliberat din arest, la sfârşitul anului trecut, după ce Curtea Supremă a admis contestaţia în anulare depusă în baza deciziei CCr cu privire la nelegala compunere a completelor de 5 judecători.
Elena Udrea şi Alina Bica au fost reţinute, în Costa Rica, pe 3 octombrie 2018, după ce au fost săltate de pe stradă, de Interpol.
Fostul ministru al Turismului şi fosta şefă a DIICOT au părăsit penitenciarul din capitala costaricană San Jose, în Ajunul Crăciunului, după ce Înalta Curte le-a suspendat pedeapsa cu închisoarea dată în ţară, iar Tribunalul Bucureşti a decis anularea cererii de extrădare.
„Adevărul” a scris în aprilie 2018 că statutul de refugiat politic nu poate fi obţinut în cazul unoer acuzaţii pentru fapte de corupţie. „Elena Udrea şi Alina Bica au şi prezentat la instanţele unde sunt judecate, prin avocaţi, documente provizorii, valabile pentru un an, din care rezultă că au solicitat azil politic, iar cererile lor sunt în curs de analiză. Şansele celor trei de a şi obţine statutul de refugiat politic sunt însă modeste, dacă nu chiar excluse. Convenţia ONU privind Corupţia, la punctul 4 al aceluiaşi Articol 44, prevede următoarele: „Un stat parte a cărui legislaţie o permite, atunci când se întemeiază pe prezenta convenţie pentru extrădare, nu consideră nici o infracţiune stabilită conform prezentei convenţii ca fiind o infracţiune politică”. Iar rapoartele de monitorizare detaliată privitoare la cele două ţări aduc precizări importante privind şansele de obţinere a azilului politic. Iată care e situaţia în Costa Rica: „Faptele de corupţie în niciun caz nu pot fi considerate drept infracţiuni politice. Costa Rica s-a angajat să includă corupţia ca o infracţiune extrădabilă în orice tratat de extrădare pe care îl încheie”. Nu altfel stau lucrurile în Madagascar: „Este exclusă acordarea extrădării pentru infracţiuni politice. Spălarea banilor şi corupţia nu sunt considerate infracţiuni politice”, scria jurnalistul Liviu Avram.