Ultimul weekend de vacanţă

Vă amintiţi sfârşitul vacanţelor de vară? Dar ultima ieşire la joacă? SOS Maşina cu Jucării a făcut-o memorabilă pentru copiii din Bucureşti.

De când a început şcoala, s-a umplut Bucureştiul de copii care traversează neglijent, ţipă unii la alţii deşi nu-s mai departe de-un cot, râd cu gura până la urechi şi ocupă trotuarele spre disperarea corporatiştilor care ies din clădirile de birouri cam pe la aceeaşi oră cu ei. Sunt veseli juniorii. Au învăţat să profite de haosul de la începutul fiecărui an şcolar şi se desfăşoară în voie.

Cei mici, în schimb, sunt cătrăniţi. Nici urmă de entuziasm la clasa I, doar cearcăne. Deunăzi, un băieţel i se plângea bunicii care venise să-l ia de la şcoală că i s-au dat prea multe teme pentru o singură zi: „Şase exerciţii, buni, la mathématique! Chiar aşa de multe, nu se poate!". Treceau pe lângă clădirea Academiei de Studii Economice când spunea asta. Ehei, de-acum tot mai greu va fi, i-ar fi putut spune orice student, dacă s-ar fi nimerit vreunul pe-acolo.

Dar ziceam ceva de ultima ieşire la joacă? Nu putea fi ratată. Doar că, anul acesta, părinţii care şi-au dus copiii în parc, în ultimul weekend de vacanţă, „ca să se mai joace şi ei un pic înainte de şcoală", au avut surpriza să descopere cea mai mare petrecere organizată vreodată într-un parc pentru copii.

Pedagogii de la SOS Maşina cu Jucării (proiect al ONG-ului SOS Satele Copiilor, datorită căruia toţi copiii - indiferent de condiţia socială, IQ, etnie şi alte potenţiale bariere - au şansa să se joace împreună) au ocupat una dintre aleile parcului Lumea Copiilor, din Sectorul 4 al Capitalei, şi au „mobilat-o" cu cele mai năstruşnice jucării.

Uite, de pildă, măsuţa pentru badminton cu jetoane din lemn în loc de fluturaş e asaltată de cinci copii: patru băieţi şi-o fată, niciunul mai mare de 12 ani. „Hai, mă, Băsescule, dă gol!", strigă unul dintre puşti, brunet, ochios şi îmbrăcat cu un tricou lăbărţat. „Băsescu" e un băieţel pirpiriu, blond, pistruiat şi cârn. Nicio asemănare cu preşedintele ales. Dar băieţii sunt răi, îl strigă-n fel şi chip, inclusiv „Piedone" şi „Diaconescu". De şcoală n-au ei grijă. „Ei, şi ce dacă începe, o să ne mai jucăm noi şi dup-aia, că are ăsta PSP", zice unul dintre băieţi, arătând către prietenul său de joacă. „Anul ăsta o să facem cu Tocilescu", le aminteşte fata, dar nicio umbră nu străbate chipul băieţilor prinşi cu jocul. „Am auzit că e naşpa", mai spune ea, conspirativ, apoi renunţă.
 
Fericirea din cântecele pentru copii

Din boxele aşezate pe trotuar se aude un cântecel vesel. „If you wanna be happy for the rest of your life...", adică dacă vrei să fii fericit pentru tot restul vieţii... trebuie să... dar versurile următoare sunt de nedesluşit. Care ar putea fi îndemnul, reţeta? Copiii sunt fericiţi oricum, în general, şi, de multe ori, în ciuda condiţiilor. Joaca ar putea fi un răspuns bun, nu?

În după-amiaza aceasta de început de septembrie, fericirea traversează parcul ca o pisică satisfăcută după masa de prânz. Alene, fără o direcţie anume, trântindu-se pe unde bate soarele mai domol. O vezi în ochii tatălui care-şi priveşte soţia şi fiica dansând pe „Gimme Hope Jo'anna", în concentrarea copiilor care amestecă guaşele cu care vor picta vreo cinci metri de pânză, în energia băieţilor care joacă hochei cu mopul, în baloanele de săpun şi-n cozile multicolore, de hârtie creponată, ale cometelor care zboară peste tot.

Petru şi-a făcut şi el o cometă, dintr-un ziar mototolit şi dintr-o bucată de pânză, legate cu sfoară. A ales culorile roşu, galben şi albastru pentru coadă - „ca steagul!". E cel mai bun copil. După ce i-am spus că „îl dăm la ziar", s-a străduit să ne furnizeze toate informaţiile relevante, în această ordine: „Am încercat toate jocurile. Îmi place festivalul ăsta! Eu am 9 ani. Ziua mea e pe 6 noiembrie. Am un prieten mai mare care mă tachinează uneori, dar eu nu mă supăr, pentru că e prietenul meu. Ne uităm la Atacul Artei. E o emisiune care te învaţă să inventezi chestii, precum cometa asta. Ultimul lucru pe care vreau să-l mai spun e că îmi place aici la nebunie, jocurile astea sunt foarte distractive!".

Joaca n-are vârstă

Şi părinţii se distrează. Unii încearcă jocurile şi se bucură copilăreşte când câştigă. Nu mai au griji, rate, riduri. O doamnă se relaxează pe bancă, mulţumită că ambii ei copii, o fetiţă de 8 ani şi un băieţel de 12, s-au împrietenit cu alţi copii, iar acum desenează împreună. „I-am adus în parc şi aici au rămas! După ce vor începe şcoala nu vor mai avea timp de nimic, pentru că amândoi fac sport. Înainte trebuia să alergi după evenimente ca acesta, acum sunt mai multe şi e bine." 

„Marea joacă" dinainte de începerea şcolii s-a întins mult spre seară. Când, în sfârşit, s-au lăsat duşi acasă, copiii nu mai erau copii. Erau piraţi, prinţese, astronauţi. Cozile cometelor au fluturat prelung în urma lor. A doua zi a fost duminică. 

"I-am adus în parc şi aici au rămas! După ce vor începe şcoala nu vor mai avea timp de nimic, pentru că amândoi fac sport. Înainte trebuia să alergi după evenimente ca acesta, acum sunt mai multe şi e bine."
O mamă

"Ultimul lucru pe care vreau să-l mai spun e că îmi place aici la nebunie, jocurile astea sunt foarte distractive!"
Petru

SOS Maşina cu Jucării are 10 ani

SOS Maşina cu Jucării a împlinit 10 ani de existenţă weekendul trecut. 10 ani de educaţie prin joc. Învăţarea prin joc e o metodă folosită aproape exclusiv în grădiniţe, dar care dispare odată cu intrarea copiilor la şcoală.

În 2002, organizaţia SOS Satele Copiilor a lansat primul proiect de tip playbus din România: SOS Maşina cu Jucării. Este vorba despre un microbuz dotat cu diferite jocuri şi jucării, cu care o echipă de pedagogi sociali ajunge în şcoli, în centre de plasament şi în parcurile din Bucureşti, unde susţine activităţi de învăţare prin joc. În acest moment, echipa este formată din Ana Maria Acatrinei (24 de ani), Bogdana Neamţu (25 de ani) şi Alexandru Dumitru (25 de ani).

Vara, Maşina cu Jucării merge şi în turnee de câte o săptămână sau două prin satele din ţară. „Folosim jocul ca principală modalitate de a transmite informaţii, pentru că, prin joc, copiii învaţă fără să-şi dea seama", explică Bogdana. Informaţiile diferă în funcţie de locul în care se întâmplă şi de vârsta copiilor. În şcoli, jocurile au avut ca temă circulaţia rutieră, igiena, alimentaţia sănătoasă şi drepturile copilului.

Copiii străzii şi elevii se joacă împreună

„La jocuri participă şi câte 50-60 de copii, dar au fost şi aproape 300, la un moment dat. Când mergem în parcuri, oricine poate participa. Copiii străzii şi cei care locuiesc în blocurile de lângă parc ajung să se joace împreună", spune Bogdana.

„Vrem să continuăm ceea ce am făcut până acum. Să adunăm şi mai mulţi copii, să-i bucurăm, iar pe unii să-i facem să uite de problemele lor. Unii dintre ei
ne-au spus: sunteţi mai buni decât fraţii noştri", spune şi Alex, apropo de aniversare.

"Vrem să continuăm ceea ce am făcut până acum. Să adunăm şi mai mulţi copii, să-i bucurăm, iar pe unii să-i facem să uite de problemele lor. Unii dintre ei ne-au spus: sunteţi mai buni decât fraţii noştri."
Alexandru Dumitru Pedagog SOS Maşina cu Jucării