Mădălin Nedelcu: „Ador actul artistic, sub orice formă!“
0Mădălin Nedelcu se află în pragul tinereţii, are 18 ani împliniţi, este mândru absolvent al Liceului de Arte „Hariclea Darclee“ din Brăila şi ia viitorul cu asalt. Chitara clasică este ca o prelungire firească a mâinilor sale, iar băiatul are atât de multe planuri – atenţie!, nu visuri –, atât de multe idei, încât numai tinereţea le poate justifica şi, în egală măsură, realiza.
Pentru Mădălin Nedelcu, cariera artistică a fost un lung şir de episoade cu final din ce în ce mai fericit. Aşadar, abordare secvenţială.
Începuturile. Anul 2007. Bunica îl ia pe Mădălin de mână şi îl duce la Palatul Copiilor, să studieze pianul. O activitate plăcută şi educativă pentru un puşti care fredona tot timpul piesele preferate şi bătea ritmul când nu avea astâmpăr. Copilului i-a plăcut şi părinţii i-au propus să se înscrie în clasa a V-a la liceul de arte din oraş. O idee grozavă, a zis Mădălin. Numai că realitatea de la faţa locului i-a impus o schimbare: singurul loc disponibil era la clasa de chitară clasică.
Probele. Ajuns la liceu, Mădălin nu a ştiut că orele de instrument sunt individuale, aşa că nu le frecventa. „Chiul în necunoştinţă de cauză“ îl numeşte el. „Nu a durat mult şi un profesor masiv, prezentabil şi intimidant, a venit după mine la orele de cultură generală. Era profesorul de chitară, mentorul meu de azi, Marius Şerban“, povesteşte băiatul. Profesorul intimidant s-a dovedit a fi un domn blând, însă micului Mădălin îi era greu să-şi descleşteze degetele pe coardele tari ale instrumentului. Astăzi, o spune franc, aşa cum a fost: „Primele ore de chitară au fost un calvar. În ciuda înţelegerii şi spiritului pedagogic minunat al profesorului, eu uram chitara“.
Decolarea. Timpul trecea, Mădălin exersa şi nimic nu părea că se schimbă. Simţea cum nu progresează, cum perseverenţa profesorului nu duce nicăieri. Un an şi un semestru a durat până când s-a aprins scânteia şi mâinile lui Mădălin au învăţat secretele chitarei clasice: în februarie 2010, Mădălin câştiga premiul III la Olimpiada de interpretare instrumentală, etapa judeţeană. Acesta a fost momentul care a declanşat pasiunea şi încrederea băiatului în forţele sale.
Ascensiunea. Era primul lui premiu, dintr-un şir lung, care s-a umplut mai degrabă de locuri întâi. Mădălin devenea artist în toată puterea cuvântului. „Am ajuns să studiez câte 4-5 ore pe zi, dar nu acasă, ci la liceu sau în aer liber. În general, urmăresc o evoluţie atât în plan tehnic, cât şi în cel interpretativ. Încerc mereu să vin cu ceva nou în tehnică. Apoi, mă axez pe îmbunătăţirea interpretării – deşi e impropriu spus, pentru că niciodată nu am cântat o piesă de două ori la fel, ci în funcţie de starea de spirit“.
Culmile şi pasiunea. Viitorul lui Mădălin este foarte aglomerat de planuri şi dorinţe. După examenul de Bacalaureat, doreşte să continue studiile la Facultatea de Interpretare Instrumentală din Piatra Neamţ, după care vor urma cursurile de master şi de doctorat. Scopul? Mădălin doreşte să devină profesor. Pe lângă toate acestea, vrea să aibă activitate şi cu o trupă de muzică uşoară sau de jazz, blues, rock. Deja lucrează la îndeplinirea idealurilor sale şi cântă în timpul liber cover-uri şi muzici din genuri precum jazz, blues, pop, rock. A învăţat însă să fie şi omul de bază din spatele scenei, regizorul spectacolelor. Iar ideea unui spectacol mare, conceput de el este scânteia care aprinde cel mai larg zâmbet pe faţa băiatului: „Vreau să realizez un mega-spectacol, dar în care să nu performez eu neapărat. Vreau să dirijez o orchestră sau o formaţie, de tipul big-band. Nu vreau să mă opresc aici, ci îmi doresc să fiu alternativ şi interpret, şi manager/regizor/dirijor/luminist etc. Ador actul artistic, sub orice formă!“.
Firescul. Viaţa lui Mădălin nu a fost mereu uşoară, mai ales pentru că situaţia financiară a familiei a fost dificilă. Băiatul îşi întreţinea pasiunea cu mici impovizaţii, cu chitare de împrumut şi, mai rar, cu câte un cadou de la apropiaţi. După ce a primit finanţarea prin bursele stART, situaţia s-a redresat: „Mi-am achiziţionat diferite articole muzicale cu care am performat în două mari concerte în acest an. Mai departe, vreau să investesc banii în instrumente şi visez la un studio al meu“, spune Mădălin. Într-o bună zi, toate ambiţiile sale se vor concretiza şi promite că va spune cu aceeaşi dezinvoltură că „atunci când cortina se lasă, inima îţi bate tare, ştiind că se va ridica din nou pentru celebra «chemare la ramp㻓.
Conţinut oferit cu sprijinul Provident Financial Romania.