Burnout școlar. Tot mai mulți elevi cedează psihic din cauza presiunii: „Fiica mea de clasa a VII-a a făcut gastrită de stres”

Cu zeci de ore de predare la școală și multe altele dedicate temelor pentru acasă și meditațiilor, elevii de gimnaziu din România ajung să muncească într-o săptămâna mai mult decât un adult cu un job full time. „Copiii trebuie să aibă timp să se plictisească", subliniază psihologii.

„Copilul meu este în clasa a VII-a, la profil de matematică intensiv și are 33 de ore în orar. În unele zile, după cele șase ore de curs, se face și cerc de matematică, ceea ce înseamnă 34 de ore pe săptămână. Ajunge acasă pe la 16:00, după care urmează temele și învățatul. Culcarea după ora 22:30-23:00 a devenit regulă, iar timp pentru relaxare practic nu mai există" - Așa sună doar unul dintre zecile de mesaje de pe un grup online de părinți, unde astfel de discuții sunt frevente.

Părinții vorbesc chiar și despre probleme de sănătate apărute din cauza epuizării. 

„A fost diagnosticată acum un an cu gastrită pe fond de stres, iar școala din păcate a fost stresul ei principal. Meditațiile sunt de nevoie, nicidecum ca să ii umplem timpul", spune mama unei eleve de clasa a VII-a. 

Un alt părinte subliniază: „Din cauza orarului super incarcat si a meditatiilor (suntem nevoiți sa le facem - este in clasa a VII-a) copilul este foarte obosit . Aproape in fiecare zi are ore de la 8 la 15 si apoi meditatii. Deci trebuie sa fie concentrat nouă ore pe zi si apoi sa-si faca si temele pentru a doua zi. Lucrează mai mult decât un adult”.

„De ani de zile ne confruntăm cu problema asta. Şi am mai sesizat ceva, toți profesorii dau testele în aceeași perioadă, zici că-s în sesiune bieții copii, doar că nu durează o lună, ci o săptămână”, mai arată cineva.

Psiholog: Burnout-ul e epuizarea emoțională și fizică 

Burnout-ul la copii este un fenomen cât se poate de real, afirmă psihologii. Și vine la pachet cu mai mult decât oboseala fizică. 

„Burnout-ul nu este ceva specific doar adulților. Este într-adevăr un termen nou. Înainte spuneam <<epuizare>>. Acum îi spunem burnout, pentru că e epuizarea emoțională și fizică, incapacitatea de a gestiona cu resursele pe care le ai ceea ce vine spre atât din exterior, cât și din interior - presiunea de a avea succes sau de a fi rând cu ceilalți", explică Sabina Isdrailă, psiholog specializat în psihoterapia copiilor.

Presiunea școlară și așteptările părinților pot fi o povară grea pentru copiii secolului XXI, mai inteligenți emoțional decât cei din generațiile trecute. 

Chiar dacă este mai frecvent în rândul elevilor, burnoutul poate apărea chiar de la grădiniță.

„Țin minte că am lucrat cu un băiețel care vomita în fiecare dimineață când mergea la grădiniță, atât de intens era pentru el ce se întâmpla acolo, pentru că mergea la o grădiniță la care făceau tot timpul activități, iar el era foarte timid și cu un proces foarte lent de a integra informația, avea nevoie de mai mult timp", își amintește psihoterapeutul.

Care sunt semnele de burnout

Părinții sunt cei mai în măsură să observe semnele de burnout și este important să nu minimalizeze emoțiile copilului.

„Când vorbești de un alint, copilul refuză poate să facă o temă, sau alege ceva mai ușor decât ce are de făcut. O data, de două ori. Dar dacă vorbim despre epuizare, nu vorbim doar despre o zi proastă a unui copil. Observăm că trec săptămânile, trec zilele, poate chiar lunile, din păcate, în care copilul nostru poate era plin de viață, îl motiva să facă lucruri - să deseneze, să iasă cu prietenii - nu mai are treaba asta, încep problemele de somn, dificultăți de a adormi sau atacuri de panică. Oboseala asta, epuizarea fizică, să nu poți să faci lucruri care înainte erau simple, fiecare lucru să i se pară greu, la școală să nu mai performeze", explică pshitorapeutul.

Emoțiile se manifestă adeseori și prin simptome fizice.

„Primul lucru la care aș fi atentă ca părinte, ar fi nivelul de apatie. Se pot plânge de dureri musculare, dureri de burtă, amențeli, slăbiciune. Îi vezi că își târâie picioarele, că abia merg. Tot ceea ce poți să te gândești la un adult, dar mult mai vizibil la un copil, că are mult mai puține resurse de a le camufla. Dacă ai exclus cauzele medicale și continuă, te uiți să vezi ce cauzează asta. Dacă s-a schimbat ceva la școală sau a mai apărut ceva în calendarul lui. Sunt lucruri care par minore, dar ele se tot adună", atenționează Sabina Isdrailă.

Sfat către părinți: „Copiii trebuie să aibă timp să se plictisească"

Mai puțin poate însemna de multe ori mai  mult. Este lecția pe care trebuie să o învețe în primul rând adulții din jurul copiilor, ca să o poată preda apoi mai departe.

„Sunt copii cu o capacitate sau o rezistență mai mare, să spunem, pentru care activitatea intensă este un beneficiu. Dar astea sunt excepțiile. Pentru majoritatea copiilor în creștere, în dezvoltare, creierul lor are nevoie de perioade de deconectare, de relaxare, de plictiseală - ca să lase loc creativității, imaginației, rezolvării de probleme.

Ni se pare că plictiseala este o pierde de vreme. Foarte greșit! Eu militez foarte mult pentru plictiseală, care de fapt este acest spațiu în care nu se întâmplă nimic programat, nu ai nimic planificat și îi dai voie copilului să descopere", spune psihoterapeutul.

Timpul liber, necondiționat de vreun program nu ar trebui să fie considerat un moft pentru nimeni.

„Dacă în trecut copiii aveau foarte multă libertate, chiar spre neglijență - că nu știai tot timpul pe unde sunt - , acum copiii tot timpul au ceva de făcut , ca și cum noi nu am avea încredere că ei ar putea să își descopere o cale sau să facă niște lucruri. Dar în același timp ne așteptăm să fie extraordinar de buni la anumite lucruri". 

La fel de important, psihologii îi sfătuiesc pe adulți să reducă presiunea asupra copiilor. 

„E folosită și această terminologie de <<liceu bun>>, frica aceasta a părinților că ce se va alege de copil dacă nu va ajunge nu știu unde; frică transmisă copiilor. Am construit social această idee că doar dacă faci un anumit lucru poți să ajungi să ai succes, când realitatea din piață spune că nu este adevărat, că lucrurile astea nu mai sunt relevante în lumea în care trăim, în care dacă ai capacitatea de a observa niște lucruri, de a rezolva niște probleme, de a crea și a inova poți să ai succes și să te descurci în niște domenii la care părinții noștri poate că nici nu se gândeau. Noi nu le transmitem asta copiilor de multe ori, nu îi lăsăm să exploreze în afara unui cadru fixat de dinainte pentru ei. (...)  Facem să pară că dacă nu bifăm tot, nu avem o șansă în lumea asta. Dar lumea e un loc foarte mare, cu loc pentru fiecare dintre noi".

România vs. Olanda. Sisteme de educație cum nu se poate mai diferite. Performanța, mai mare la ei

În alte țări din Europa, atât părinții, cât și societatea în întregul ei s-au adaptat lumii în schimbare. Iar asta se vede și prin programa școlară. 

Ioana Chicet Macoveiciuc, care are un blog dedicat parentingului, s-a mutat în Olanda la începutul lui 2022. Și a găsit acolo un sistem de învățământ diferit față de cel din România. Chiar dacă numărul de ore petrecute la școală este mai mare, efortul depus este mai mic. Iar temele apar mai târziu în viața copiilor.

„Sofia e in anul 1 de secundar (are 13 ani), Ivan e în anul 7 de primar (are 11 ani). Ivan stă la școală 30 de ore pe săptămână, Sofia in jur de 45. Ivan are teme cam o oră pe săptămâna, le face in weekend, e primul an in care au teme. Are la matematică, ortografie și gramatică. La Secundar, Sofia face cam 2 ore de teme pe zi, inclusiv proiecte și învățat", povestește Ioana.

La școală, programa este diferită față de cea din România. Și nu se pune accent pe teorie.

„Toata materia se predă foarte practic, la primar au teme principale (una pe lună), în cadrul căreia abordează toate materiile, în afară de matematică, sport si artă. De exemplu, tema e Renasterea si fac Istorie, Geografie, Biologie, Studii Sociale, toate pe aceasta temă. Discută mult despre emoții, fac prezentări în fața clasei, au materii numite Orientarea în lume (cum să citești o hartă, cum să înțelegi un grafic, indicatoare) și Înțelegerea lecturii. Matematica se face în povești, totul e foarte practic", explică Ioana.

La testele PISA, care măsoară competențele elevilor de 15 ani în lectură, matematică și științe, concentrându-se pe capacitatea lor de a aplica cunoștințele în probleme complexe și de a gândi critic, Olanda a obținut 493 de puncte și a ieșit pe locul 10 în clasamentul european. România a obținut un scor mediu de 428 de puncte, care ne plasează pe penultimul loc în Uniunea Europenă.