Biblioteca transformă Bucureştiul

Sâmbătă e ultima zi a „Străzii de C’Arte“, care a schimbat atmosfera din jurul Bibliotecii Centrale Universitare (BCU). Clădirea somptuoasă cu dale reci de marmură în care intră doar studenţii aflaţi în sesiune s-a metamorfozat, pentru o săptămână, într-un loc de întâlnire culturală.

BCU  a supravieţuit unei revoluţii şi unui incendiu. A fost dărâmată şi reconstruită. Aula bibliotecii, intrată în conştiinţa bucureştenilor prin numele mari care au conferenţiat aici (între care Constantin Rădulescu-Motru ori Nicolae Iorga, dar lista e interminabilă), este acum deschisă publicului şi va găzdui în acest weekend ultimele spectacole din festivalul „Strada de C'Arte", care se încheie la miezul nopţii de sâmbătă spre duminică.

De când s-a democratizat accesul la carte, motivele pentru a veni la bibliotecă s-au schimbat. Astăzi o persoană merge la bibliotecă în primul rând pentru accesul la enciclopedii, la carte străină, la periodice (reviste şi ziare din toată lumea) şi la bazele de date. Însă pe cei care nu mai au legături cu sistemul formal de educaţie, aceste motive nu-i mai atrag. Era deci timpul pentru o schimbare de percepţie.  Piesele de teatru, proiecţiile de film, lansările de carte şi seminariile de arhitectură sunt tocmai atracţiile care lipseau bibliotecii, tradiţional tăcute.

Aerul s-a schimbat şi afară, pe străzile Boteanu, Golescu şi Rosetti, care pentru prima dată au fost interzise maşinilor şi străbătute la pas. Asfaltul neprietenos a fost acoperit pe alocuri cu gazon artificial adus tocmai din Italia, 100 de pomişori tuia şi de ficuşi au înverzit zona, iar statuia regelui Carol I a devenit loc de popas pentru internauţi şi aşa va rămâne până la sfârşitul anului. 

Nici copiii nu au fost uitaţi, pentru ei ­organizându-se ateliere de creaţie. Ultimul concurs de desen şi modelat plastilină începe sâmbătă la ora 17.00 şi durează două ore. La final, cei mici primesc diplome şi câte un pacheţel cu rechizite.

Un aer parizian

„Îmi place că au amenajat terase. E un aer aproape parizian, de promenadă, care inspiră. În sfârşit oraşul e respirabil", spune un vizitator.  „Eu am ajuns aici din întâmplare. E o mare surpriză, nici nu ştiam că e organizat de BCU. N-am mai fost la bibliotecă din studenţie, dar acum, că se întâmplă atâtea lucruri, chiar o să merg", spune Cristina Munteanu (43 de ani).

„Într-un oraş, rolul bibliotecii este acela de a fi un pol care iradiază tendinţe culturale", explică Mireille Rădoi, directoarea BCU. „Biblioteca de astăzi nu trebuie să rămână închisă în sine, ci trebuie să se dinamizeze şi să devină atractivă. Mi-am propus s-o transform dintr-un loc în care mergi să studiezi, într-un loc în care e modern să mergi, pentru că acolo e un laborator viu, în care se nasc idei."

Vânzări peste aşteptări

Piaţa de carte amenajată pe strada C.A. Rosetti a generat vânzări-record, egalând marile târgurile din Bucureşti. La un moment dat, una dintre edituri a plecat în zori până la Iaşi să mai aducă un stoc de cărţi. Vânduse aproape tot ce avea. Alte două edituri au păţit la fel. „Îmi place că în ultima vreme cărţile au coperţi din ce în ce mai frumoase. Îţi vine să le cumperi doar pentru copertă!", explică un vizitator aflat la raft apetitul său pentru „shopping".

Chiar dacă festivalul se încheie în acest weekend, BCU nu are de gând să se oprească aici: pregăteşte noi lansări de carte, un proiect de educaţie muzicală împreună cu Radio România Cultural, un recital de chitară clasică, mai multe proiecţii de filme, iar  pe 1 octombrie se dezbracă de secrete în prima Noapte Albă a Bibliotecilor.

BCU a avut cea dintâi experienţă „intimă" cu publicul în Noaptea Albă a Muzeelor, din luna mai. Atunci ­i-au călcat pragul 1.856 de vizitatori. „A fost coadă continuă până dimineaţa, îmi închipui că de data aceasta vom avea peste 2.000 de oaspeţi", spune Mireille Rădoi.

Elsevier, unul dintre marii furnizori de carte din lume,  are un logo simpatic: „Never underestimate a librarian" (să nu subestimezi niciodată un bibliotecar). Mireille Rădoi spune în schimb: „Never underestimate BCU".

"Biblioteca de astăzi nu trebuie să rămână închisă în sine, ci trebuie să se dinamizeze şi să devină atractivă."
Mireille Rădoi
directoare BCU

2.000 de vizitatori sunt aşteptaţi la BCU pe 1 octombrie

Comentariu: Între şcoală şi şcoala vieţii

Educaţia este începutul oricărui drum în viaţă. Dar există un singur tip de educaţie ce poate garanta o transformare echiilibrată a unui tânăr într-un adult? Sau poate o combinaţie reuşită între formarea pe care o dă şcoala şi cea pe care o creează persoana însăşi?

Educaţia formală îşi începe parcursul clasic la vârsta de 4 ani. Atunci copilul învaţă să se integreze într-o comunitate formată din colegi de aceeaşi vârstă. Odiseea continuă cu şcoala generală, liceul şi facultatea. Până la vârsta de 24 de ani, tânărul şcolit devine un mândru produs al unui sistem educaţional formalizat, iar numeroasele cunoştinţe şi abilităţi sunt atestate prin diplome semnate, parafate şi recunoscute prin lege.

La polul opus, educaţia non-formală poate să înceapă oricând şi să nu se oprească niciodată. Poate să ia o formă consistentă şi să aibă un ritm constant, sau poate fi o colecţie de învăţături răzleţe cristalizate în cunoştinţe nescrise în nicio diplomă. Iar uneori (sau de cele mai multe ori) poate valora mai mult pentru o persoană decât 5, 10 sau 12 ani de educaţie formală. Voluntariatul în organizaţii non-profit, participarea la şedinţe de pregătire non-formală şi conferinţe sau activarea într-un club de dezbateri - toate aceste activităţi aduc un plus de cunoştinţe practice.

Un raport din 2009 al Uniunii Europene arată că, în cadrul statelor membre, ratele medii de participare a oamenilor cu vârste între 15 şi 54 de ani în educaţia ­non-formală nu depăşesc 10%, iar ponderea educaţiei formale creşte faţă de cea nonformală. Această informaţie vine pe un fond în care, la data publicării raportului, erau cu trei milioane mai mulţi studenţi în educaţia superioară decât în 2000, iar un tânăr european petrecea în medie 17 ani într-un sistem formal de educaţie. Un echilibru între cele două sisteme ar putea fi cheia unei vieţi profesionale împlinite, pentru că-l echipează pe om cu un set complet de unelte necesare pentru a reuşi în viaţă. Nicoleta Anton, membră a Societăţii Globale a Tinerilor Profesionişti Români (GRASP)

"Până la vârsta de 24 de ani, tânărul şcolit devine un mândru produs al unui sistem educaţional formalizat."
Nicoleta Anton
student GRASP