Adaptarea după studii peste hotare

Sute de elevi transferaţi la studii în străinătate odată cu serviciul părinţilor se întorc anual în ţară, unde trebuie să-şi termine şcoala. Elevii trebuie să treacă pragul echivalărilor pentru că sistemul de învăţământ din afară este diferit de cel românesc.

Maria Aparaschivei are 15 ani şi tocmai s-a transferat de la o şcoală din Toronto (Canada), unde a stat cinci ani, la Colegiul Naţional „Sfântul Sava" din Bucureşti. Ea a plecat din ţară imediat după terminarea claselor primare, după ce mama ei, diplomat de profesie, a fost detaşată pe continentul american. „Acolo am fost înmatriculată direct în clasa a VI-a. Nu am dat nicio diferenţă, se ştia că şcoala de aici e mult mai grea", povesteşte Maria. Eleva spune că începutul a fost dificil din cauză că totul era predat în engleză, limbă pe care nu o cunoştea deloc. „Am învaţat din mers. M-au ajutat şi colegii, la început ne-am înţeles prin semne şi desene", spune Maria.

Adolescenta are mult de recuperat, deşi a fost integrată în clasa a X-a, aşa cum a dorit: „Trebuie să dau diferenţe la limba română - clasele V-IX, pentru că nu ştiu gramatică deloc - şi la istoria României. Trebuie să învăţ în două luni, apoi voi da un test. Dacă nu-l trec, voi sta un an acasă, dar sper să nu fie cazul".

Şcoala a început doar de două săptămâni şi Maria şi-a dat seama că există diferenţe mari între cele două sisteme de învăţare. „Acolo, profesorii sunt mai drăguţi, copiii mai relaxaţi, se face mai multă practică şi manualele sunt mult mai uşor de citit, cu explicaţii pe înţelesul tuturor. Aici, profesorii sunt mai stricţi şi în şcoală e o altă atmosferă. În plus, manualele mi se par destul de grele, lucrurile simple sunt explicate într-un mod în care să nu le poţi înţelege", povesteşte adolescenta. Ea spune că vrea ca ultima clasă de liceu să o facă tot în străinătate, unde intenţionează să urmeze şi cursurile unei facultăţi.

Andrei Mavriş a făcut trei ani de şcoală în Belgia, iar acum a fost înmatriculat în clasa a XI-a la Colegiul Naţional „Sfântul Sava" din Capitală. Elevul a plecat din ţară când era în clasa a VII, după ce tatăl lui a fost trimis în misiune la un sediu NATO din Belgia. Andrei a fost înscris la o şcoală internaţională, unde a făcut cursuri în franceză. „Nu ştiam deloc această limbă. În primele două luni veneam mort de oboseală acasă pentru că toată lumea vorbea în jurul meu franceză, iar eu nu înţelegeam nimic". Ca şi Maria, nu a făcut meditaţii, ci a învăţat limba din mers: „La un moment dat tot trebuie să spui «mi-e foame» sau «ce mai faci»", povesteşte Andrei.

„Acolo profesorii sunt destul de relaxaţi, merg pe principiul că cine vrea să înveţe, învaţă. Pe elevi îi stimulează faptul că se obţine foarte uşor «nota zero ». Şi eu am luat, dar am crezut că e o glumă. Dar când mi-a venit acasă, prin poştă, situaţia şcolară, mi-am dat seama că trebuie să învăţ", mai spune tânărul.

Orar încărcat și manuale stufoase

Adolescentul a învăţat la şcoala internaţională după cursurile proprii ale profesorilor, care nu foloseau manuale. Din această cauză, cărţile făcute după programa şcolară din România i se par „stufoase" şi nu înţelege de ce trebuie să înveţe tot. „Profesorii ar putea sintetiza ce este mai important, mai ales că orarul este încărcat", propune elevul.

Andrei este convins că, după terminarea liceului în străinătate, un elev rămâne cu mult mai multe informaţii decât în România: „După predarea lecţiei stăteam câteva ore la exerciţii, dădeam lucrare şi, dacă erau elevi care nu înţelegeau, profesorii reveneau asupra materiei. Aici, dacă nu ai înţeles, ai luat notă mică şi nu se mai întoarce nimeni". George Cazacu, directorul Colegiului Naţional „Sfântul Sava", spune că elevii transferaţi sunt în situaţii speciale, drept pentru care vor beneficia de o perioadă de acomodare.

Reprezentanţii Ministerului Educaţiei spun că vârful ascendent al întorcerilor din străinătate a fost în 2008, când s-au înregistrat 7.441 de dosare la nivel naţional, pentru echivalarea studiilor. Cei mai mulţi copii au revenit, la acel moment, de la şcoli din Italia şi Spania - peste 4.000 de dosare, urmate de Statele Unite ale Americii. În 2009 şi 2010 s-a obesrvat o scădere a acestui fenomen. Potrivit Ministerului Educaţiei, odată cu intrarea în Uniunea Europeană, în România se recunosc automat studiile făcute în alte ţări membre, cu mici excepţii.

"Acolo, profesorii sunt mai drăguţi, copiii mai relaxaţi, iar manualele sunt mult mai uşor de citit."
Maria Aparaschivei elevă