Analiză „Pariul pe devalorizare”. Ce se ascunde în spatele recordurilor înregistrate de aur, bitcoin și acțiuni?

Investitorii își îndreaptă atenția către active alternative, pe fondul temerilor că guvernele nu pot – sau nu vor – să limiteze împrumuturile excesive.

Aurul, bitcoinul și piețele de acțiuni au înregistrat creșteri semnificative în ultimele luni, alimentate de îngrijorările privind sustenabilitatea datoriilor publice, independența băncilor centrale și scăderea încrederii în monedele majore, precum dolarul american. Acest fenomen a fost denumit de investitori „pariul pe devalorizare”, scrie The Guardian.

Ce înseamnă „pariul pe devalorizare”?

Devalorizarea, în sens clasic, se referă la scăderea valorii sau calității unei monede sau a unui activ. Un exemplu istoric notoriu este „marea devalorizare” inițiată de regele Henric al VIII-lea, când conținutul de aur și argint din monedele britanice a fost redus prin înlocuirea cu metale mai ieftine, precum cuprul, pentru a finanța războaiele și cheltuielile regale.

Astăzi, „pariul pe devalorizare” se referă la mutarea capitalului din monedele fiduciare – precum dolarul – către active „tangibile” sau mai stabile, precum metalele prețioase sau criptomonedele, în încercarea de a se proteja împotriva inflației galopante și a pierderii încrederii în politicile economice actuale.

Moneda fiduciară (sau moneda fiat) este o monedă emisă de un guvern sau o instituție centralizatoare, a cărei valoare depinde de încrederea (fidelitatea) pe care oamenii o au în aceasta, nu de o valoare intrinsecă, precum aurul sau argintul. Dolarul american, euro și leul românesc sunt exemple de monede fiduciare, care sunt acceptate ca mijloc de plată datorită garanției oferite de stat.

Termenul "fiduciar" provine din latină și se referă la încredere sau fidelitate. Prin urmare, moneda fiduciară este o monedă în care valoarea ei ca mijloc de plată și schimb este susținută de încrederea populară în garanția oferită de autoritatea emitentă.

Moneda fiduciară nu este susținută de o marfă fizică (aur, argint), ci de promisiunea și garanția oferită de guvernul care o emite.

Valoarea sa nominală, declarată de stat, este superioară valorii sale intrinseci (materiale). Datorită acestor garanții, ea este acceptată de toți ca mijloc de plată, deși hârtia sau metalul din care este făcută valoare în sine nu sunt de mare importanță.

De ce a devenit acest pariu atât de popular?

Îngrijorările privind stabilitatea monedelor fiduciare au crescut constant în ultimii ani. Politicile fiscale și comerciale ale administrației Trump, combinate cu creșterea explozivă a datoriei publice americane – estimată la peste 37.000 de miliarde de dolari – au intensificat aceste temeri.

Totodată, cererile pentru reducerea dobânzilor, în pofida inflației persistente, au amplificat îngrijorările că băncile centrale ar putea ceda presiunilor politice. Incertitudinea bugetară din Franța, susținerea cheltuielilor publice masive de către noul lider al Japoniei și recentele blocaje guvernamentale din SUA au contribuit la o imagine globală fragilă.

În plus, consecințele politicilor monetare expansioniste lansate în timpul crizei financiare continuă să influențeze percepția investitorilor asupra riscului sistemic.

Cum reacționează investitorii?

În fața acestor incertitudini, mulți investitori se orientează spre active care nu pot fi „tipărite” – precum aurul sau bitcoinul. Potrivit analiștilor de la JP Morgan, asistăm la o „devalorizare familiară a dolarului în raport cu activele alternative, pe fondul disfuncționalității politice de la Washington”.

Datele Consiliului Mondial al Aurului arată că fluxurile de investiții în fonduri tranzacționate la bursă (ETF-uri) cu expunere pe aur au atins niveluri record în trimestrul trecut.

Care sunt efectele?

Prețurile unor active ating maxime istorice. Aurul a depășit pentru prima dată pragul de 4.000 de dolari uncia, înregistrând o creștere de 50% doar în 2025. Bitcoinul a urcat cu peste 20% de la începutul anului și a atins un nou record de 125.000 de dolari.

În același timp, dolarul american a pierdut aproximativ 9% din valoare față de un coș de monede internaționale, reflectând slăbirea statutului său de monedă de rezervă globală.

Ken Griffin, fondatorul fondului de investiții Citadel, a declarat recent că investitorii caută modalități de a „se dezangaja de dolar și de a-și reduce expunerea la riscul suveran al SUA”.

„Inflația rămâne mult peste țintă și nu există prognoze optimiste pe termen scurt. De aceea, deprecierea de aproximativ 10% a dolarului în primele șase luni din acest an este cea mai mare din ultimele cinci decenii”, a afirmat Griffin, în cadrul unei conferințe dedicate piețelor globale.

Costurile de împrumut ale guvernelor pe termen lung au crescut, deoarece investitorii evită obligațiunile cu scadențe extinse, temându-se că inflația le va eroda valoarea. Potrivit Deutsche Bank, aceasta este cea mai slabă decadă pentru obligațiunile guvernamentale înregistrată vreodată.

Slăbirea dolarului și ascensiunea activelor alternative alimentează speculațiile că bitcoinul ar putea deveni un activ de rezervă viabil, alături de aur.

„O alocare strategică în bitcoin ar putea deveni un nou pilon al securității financiare, similar cu rolul aurului în secolul XX”, au transmis economiștii Marion Laboure și Camilla Siazon de la Deutsche Bank, anticipând că până în 2030 ambele active ar putea apărea în bilanțurile băncilor centrale.

Poate continua acest trend sau va avea un final dureros?

Goldman Sachs estimează că prețul aurului va continua să crească, prognozând un nivel de 4.900 de dolari uncia până la finalul anului 2026.

Totuși, mai mulți analiști avertizează că prețurile activelor sunt supraevaluate, în parte din cauza entuziasmului legat de inteligența artificială (AI). Se fac deja comparații cu bula dotcom de la sfârșitul anilor '90.

Miliardarul Paul Tudor Jones a declarat săptămâna aceasta că este posibilă o explozie a prețurilor acțiunilor înainte de un eventual vârf al pieței: „Toate ingredientele sunt acolo pentru un posibil moment de tip <<blow-off>>. Istoria tinde să se repete, și, dacă e să ne luăm după trecut, actuala conjunctură este și mai explozivă decât în 1999.”

Aurul este văzut și ca un refugiu în fața riscurilor asociate cu o posibilă corecție a acțiunilor din sectorul AI, unde unele companii au încheiat o serie de acorduri interdependente care au amplificat îngrijorările privind o eventuală bulă speculativă.

Între timp, temerile legate de ratarea oportunităților („fear of missing out” – FOMO) continuă să împingă bursele către noi maxime.