Mai mulţi democraţi ar fi vorbit cu un psihiatru despre sănătatea mintală a lui Donald Trump

Aproximativ 10 congresmeni americani, în majoritate democraţi, au consultat în decembrie o profesoară de psihiatrie de la Universitatea Yale pentru a analiza sănătatea mintală a preşedintelui Donald Trump, potrivit Politico şi CNN, relatează agenţia Belga.

Un senator republican, al cărui nume nu a fost făcut public, s-ar fi alăturat grupului pentru a o asculta şi a-i pune întrebări profesoarei Bandy Lee de la Universitatea Yale, care a editat o carte ce poartă titlul „The Dangerous Case of Donald Trump“ („Cazul periculos al lui Donald Trump“, în trad.), o culegere de eseuri ale unor psihiatri care au analizat starea psihologică a preşedintelui SUA.

„Aleşii au spus că sunt neliniştiţi în legătură cu pericolul reprezentat de către preşedinte, pericol reprezentat de instabilitatea sa mintală“, a explicat Lee, joi, la CNN.

Diagnosticarea unui pacient fără a-l întâlni în cadrul unei consultaţii vine în contradicţie cu indicaţiile Asociaţiei americane de psihiatrie, care face apel la membrii săi să se abţină „de la a da un aviz profesional privind starea mintală a unei persoane pe care nu au evaluat-o personal“.

Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Sarah Sanders, a denunţat declaraţiile, pe care le-a catalogat drept „ruşinoase şi ridicole“. 

„Dacă era inapt (pentru funcţie), nu s-ar fi aflat probabil acolo unde este şi nu ar fi învins cel mai bun grup de candidaţi pe care Partidul Republican i-a avut vreodată“, a mai spus Sanders, referindu-se la alegerile primare republicane din 2016, notează Belga preluată de dhnet.be.

În acest timp, în Camera Reprezentanţilor, 57 de aleşi democraţi, adică aproape 30% din grup, au semnat un proiect de lege prin care să înfiinţeze o comisie parlamentară specială privind „incapacitatea prezidenţială“, în scopul de „a stabili dacă preşedintele este incapabil din punct de vedere psihologic sau fizic să-şi asume funcţiile“.

Constituţia americană prevede două modalităţi de a-l înlocui pe preşedinte. Prima este destituirea, printr-un vot al Congresului (punere sub acuzare de către Cameră şi votul de condamnare cu două treimi în Senat). Iar cea de-a doua este prevăzută de Amendamentul 25, ratificat în 1967, care îi permite vicepreşedintelui şi unei jumătăţi din cabinet (de miniştri) să declare că preşedintele se află „în incapacitatea de a-şi exercita puterile şi de a-şi îndeplini îndatoririle funcţiei sale“. În această situaţie, vicepreşedintele îşi asumă funcţia prezidenţială. În caz de contestare de către preşedinte, Congresul este cel care, printr-un vot de două treimi, confirmă transferul puterilor.