De ce lupta americanilor cu Ebola seamănă înfricoşător de mult cu lupta împotriva terorii?

Două războaie sunt acum în lumina reflectoarelor: cel împotriva Statului Islamic (SI) şi cel împotriva Ebola. Frica de cele două a afectat şi „tocana“ politică din SUA în an electoral, politicienii implicându-se în rezolvarea unei ameninţări ce nu ţine de pregătirea lor.

Diferenţele dintre cele două „războaie“ sunt evidente. Ebola este o boală, iar Statul Islamic un duşman care atacă. Totuşi, Ebola pare să mimeze unele dintre caracteristicile pe care experţii le-au atribuit Al Qaedei şi succesorilor ei. Stă la pândă şi apoi loveşte. Ameninţă siguranţa civililor din SUA şi din alte părţi şi, mai ales, cauzele sale sunt sărăcia şi conflictele din ţări îndepărtate. Răspândirea Ebola trebuie stopată, intervenind la originea ei, în Guineea, Liberia şi Sierra Leone, ţări din vestul Africii. Bush şi Obama au fost convinşi că lupta împotriva Al Qaeda trebuie dusă pe teritoriul ei, din zonele tribale ale Pakistanului şi până în zonele rurale ale Yemenului.

Poate că n-ar trebui să fim surprinşi că Obama, în timp ce trimitea aproape 1.600 de militari pentru a se lupta cu SI, trimitea 3.000 de soldaţi în Liberia împotriva Ebola. Administraţia prezidenţială americană a făcut un al doilea pas împotriva epidemiei Ebola: a întărit securitatea la graniţe şi a intensificat screeningul persoanelor care intră pe teritoriul SUA (o mişcare criticată de unii experţi medicali), la fel cum s-a întâmplat imediat după atacurile din septembrie 2001, când autorităţile au transformat aeroporturile în zone maxime de securitate. 

Cea de-a treia măsură luată a fost să se înceapă trasarea unui grafic privind contactul celor cu Ebola, fapt care seamănă ciudat de mult cu modul în care securitatea naţională a început să construiască reţele de terorişti, să stabilească legături şi să urmărească anumite persoane.

Următorul pas ce trebuie luat în considerare pentru cei care au fost expuşi la Ebola este carantina, cum a fost detenţia pentru cei care au luat contact cu teroriştii. Carantina este o măsură controversată printre medici, dar ne reaminteşte cum războiul împotriva terorii s-a materializat după atacurile din 11 septembrie: închisoarea de la Guantanamo.

Ca şi cum lupta împotriva terorismului după 2001 reprezintă un ghid pentru lupta împotriva Ebola, congresmanul statului american Pennsylvania, Tim Murphy, a specificat că, fără o supraveghere strictă, reţinerea persoanelor cu risc crescut şi carantina nu sunt de-ajuns, „încă vom fi vulnerabili“, spunea Murphy.

Deşi aceşti paşi, luaţi individual, se pot dovedi măsuri sigure de prevenire, uşurinţa cu care autorităţile nespecializate medical pot cădea în stilul războiului contra terorii trebuie examinată cu atenţie. Dacă teroarea stă exemplu pentru Ebola, iar SUA sfârşesc prin a mărşălui într-un război împotriva unui virus, lucrurile se pot agrava.

Aşa că poate ar fi timpul să ne reamintim despre modelul luptei împotriva terorii şi să avem grijă când o luăm pe acelaşi drum pe care nu ar trebui să-l mai urmăm niciodată, nici împotriva unor actori din afara ţării, nici în dorinţa de a învinge o boală, notează „AWDNews“.

Combaterea Ebola va necesita un nou set de priorităţi şi de măsuri de protecţie, măsuri care trebuie stabilite de personalul medical şi de specialiştii în sănătate publică. Este imperativ ca oficialii să ia lecţii de la institutele de cercetare care au studiat problema pandemiilor în detaliu. Ar fi o greşeală imensă să solicităm statului să rezolve fricile noastre neîntemeiate, şi să nu acorde atenţie realităţii unei boli infecţioase care se răspândeşte rapid, conchide „AWDNews“.