Culisele negocierilor cu Rusia, conduse de emisarul special al administrației Trump. Singur cu Putin și cu traducătorii Kremlinului

Emisarul special al președintelui Trump pentru Orientul Mijlociu, fostul avocat specializat în imobiliare și investitor Steve Witkoff, a stârnit o reală îngrijorare în rândul membrilor administrației Trump prin abordarea sa problematică a negocierilor cu doi dintre cei mai mari adversari ai Americii, relatează New York Post (NYP).

Witkoff, care a devenit ambasadorul personal de facto al lui Trump pe lângă președintele rus Vladimir Putin, participă singur la întâlniri la nivel înalt - și, potrivit unor relatări, s-a bazat ocazional pe traducători de la Kremlin - într-o ruptură cu protocolul diplomatic de lungă durată, au declarat mai multe surse pentru NYP.

Înaintea celei mai recente întâlniri a lui Witkoff cu Putin, vinerea trecută, l-a salutat pe liderul de la Kremlin ca pe un vechi prieten - fără niciun semn al prezenței cercului obișnuit de consilieri, experți și ofițeri militari care îi însoțesc de obicei pe oficialii americani în timpul negocierilor.

Putin însuși nu a participat singur la întâlnirea de vineri, fiind însoțit de consilierul său, Iuri Ușakov, și de directorul fondului suveran de investiții al Moscovei, Kirill Dmitriev.

„Oricine se implică în astfel de discuții cu Putin ar beneficia de prezența unor membri experimentați în echipa sa și de aducerea lor la întâlnirile cu Kremlinul”, a declarat John Hardie, directorul programului pentru Rusia al Fundației pentru Apărarea Democrației, despre decizia lui Witkoff.

Un membru al primei administrații a lui Trump a fost și mai tranșant.

„Un tip de treabă, dar un idiot neîndemânatic”, a spus această persoană despre Witkoff. „Nu ar trebui să facă asta singur.”

Un negociator și multe dosare grele

Lăudat de aliații săi ca un negociator feroce, Witkoff a avut de gestionat și rolul de trimis special pentru Orientul Mijlociu, încercând să negocieze un acord de încetare a focului și eliberare a ostaticilor între Israel și Hamas, precum și un acord revizuit cu Iranul privind programul său de arme nucleare.

Mandatul lui Witkoff a început cu dreptul după ce a contribuit la mediarea unei pauze de două luni în luptele dintre Israel și Hamas, care a intrat în vigoare cu o zi înainte de învestirea lui Trump.

Însă încercarea acestuia de a obține prelungirea acordului de încetare a focului a eșuat.

Pe 12 martie, Witkoff a părăsit întâlnirile cu reprezentanții Hamas din Qatar convins că a ajuns la o înțelegere de principiu. Încetarea focului urma să fie prelungită cu încă o lună, gruparea teroristă eliberând cinci ostatici vii în schimbul unui număr mai mare de prizonieri palestinieni.

Două zile mai târziu, Hamas a replicat: va elibera un ostatic american viu, împreună cu cadavrele altor patru persoane. Witkoff a refuzat oferta fără menajamente, iar armistițiul s-a prăbușit patru zile mai târziu.

„Am crezut că avem o înțelegere acceptabilă”, a declarat Witkoff, cu o voce nedumerită, pentru „Fox News Sunday” pe 23 martie. „Am crezut chiar că avem undă verde din partea Hamas. Poate că am fost păcălit”.

Deși mulți israelieni apreciază eforturile lui Witkoff, lipsa sa de experiență diplomatică este percepută drept un factor care îi afectează judecata.

„Presupunerea sa că actori precum Hamas sau Iranul sunt motivați în primul rând de dorința de a trăi – și, prin urmare, se poate discuta cu ei prin implicare directă – reflectă o neînțelegere periculoasă a obiectivelor lor ideologice pe termen lung”, a declarat Shiri Fein-Grossman, fostă șefă a departamentului de afaceri regionale din cadrul Consiliului Național de Securitate al Israelului.

„Trebuie să ne înțelegem dușmanii prin prisma lor, nu a noastră. Hamas și Iranul sunt regimuri autocratice conduse de ideologii adânc înrădăcinate, nu de interese pe termen scurt.”

Alții se tem că lui Witkoff i se cere să își asume un rol mult prea important.

„Cum își împarte Witkoff timpul între două negocieri foarte solicitante?”, a întrebat Danny Citrinowicz, expert israelian în securitate și membru al Institutului pentru Studii de Securitate Națională, cu sediul în Tel Aviv. „Cred că este un tip de treabă, dar problema Iranului este atât de complexă încât sper că va aduce mai mulți oameni în echipă.”

„Pentru că, deocamdată, iranienii ar putea avea avantajul, având în vedere vasta lor cunoaștere în negocieri.”

Responsabilitatea lui Steve Witkoff în negocierile din Ucraina

Când Trump a preluat funcția pe 20 ianuarie, avea deja un trimis special pentru războiul Rusia-Ucraina : generalul-locotenent în retragere Keith Kellogg, consilier al fostului vicepreședinte Mike Pence în timpul primului mandat al lui Trump.

Însă, la mijlocul lunii martie, rolul lui Kellogg a fost schimbat din „trimis special pentru Ucraina” în „trimis special pentru Ucraina și Rusia”.

Între timp, Witkoff a primit autoritatea de a negocia încheierea războiului din Ucraina cu Moscova - dar nu și cu Kievul, care a rămas de competența lui Kellogg.

Munca lui Kellogg a fost fructuoasă, determinând Kievul să semneze un armistițiu propus și elaborând un acord privind accesul la minerale cu administrația Trump.

Însă existența unor negociatori separați pentru fiecare parte s-a dovedit o muncă dificilă de echilibristică

Pe 24 aprilie, președintele ucrainean Volodimir Zelenski a declarat că împreună cu Kellogg și o delegație europeană au ajuns la o variantă de pace acceptabilă în timpul discuțiilor de la Londra, înainte ca Trump să anunțe un nou acord care ar recunoaște Crimeea ca fiind rusească - lucru asupra căruia Moscova insistă, iar Kievul consideră o linie roșie.

„O provocare legată de modul în care președintele Trump a împărțit responsabilitățile între Witkoff și Kellogg”, a spus Hardie, „este că Witkoff, care este mai apropiat de Trump, îi transmite lui Trump punctul de vedere al Kremlinului, dar are o expunere mult mai limitată la opiniile Kievului”.

„Dacă Trump ar lua în sfârșit în serios medierea pentru a pune capăt războiului din Ucraina, ar numi o persoană care să discute cu ambele părți – prin intermediul diplomației de navetă – și, de preferință, pe cineva cu o oarecare experiență în diplomație”, a scris sâmbătă pe X fostul ambasador al SUA în Rusia, Michael McFaul. „Witkoff acționează ca poștaș pentru Putin. Nu negociază nimic.”

Înrăutățind lucrurile, presa rusă a observat un tipar în care Witkoff repetă ce spune Putin, crainicii televiziunii de stat comentând recent că oficialul acceptă cu ușurință discursurile Moscovei - chiar și atunci când rușii înșiși nu o fac.

Cel mai flagrant exemplu a fost în timpul unui interviu cu Tucker Carlson din 21 martie, când Witkoff a repetat argumentele Kremlinului, conform cărora „cea mai mare problemă” din negocieri a fost una„politică” și legată de anexarea de către Moscova a „acestor așa-numite patru regiuni” - uitând numele regiunilor aflate în joc (Donețk, Herson, Luhansk și Zaporijie).

„Sunt vorbitori de limbă rusă”, a spus Witkoff, repetând o scuză obișnuită pe care Putin o oferă pentru a-și justifica atacul asupra Ucrainei. „Au existat referendumuri în care marea majoritate a oamenilor a indicat că doresc să fie sub stăpânirea Rusiei.”

Însă trimisul nu a recunoscut că Moscova fie a ucis și alungat vorbitorii de limbă ucraineană, fie le-a ordonat să comunice doar în limba rusă - lucru confirmat NYP și alte publicații la fața locului - și că referendumurile s-au derulat sub supravegherea atentă a trupelor înarmate ale Kremlinului.

„Rușii controlează de facto aceste teritorii”, a spus Witkoff. „Întrebarea este o vor face, va recunoaște lumea că acestea sunt teritorii rusești? Va supraviețui Zelenski politic dacă va recunoaște acest lucru? Aceasta este problema centrală a conflictului. Categoric.”

Oficialii ucraineni au respins aceste afirmații, unul dintre ei declarând pentru NYP: „Este vorba despre suveranitate și demnitate, nu despre politică”.

„Cred că Witkoff a adoptat strategia părții ruse”, a declarat Zelenski reporterilor pe 17 aprilie. „Conștient sau nu, el răspândește narațiuni rusești. În orice caz, nu ajută.”

Alții au criticat obiceiul lui Witkoff de a nu-și cunoaște interpreții în discuțiile cu Putin. Într-o înregistrare video de la întâlnirea sa de vineri, se aude cum Witkoff întreabă dacă persoana care stătea alături de el la masă este „de la ambasadă”.

„Este IMPOSIBIL să negociezi când nu ai încredere în traducător. Witkoff nu vorbește limba rusă și nu poate verifica ceea ce se traduce”, a declarat la X traducătoarea ucraineană-estonă și consilier guvernamental Jaanika Merilo. „Este crucial ca fiecare nuanță să fie tradusă corect și în context.”

„Niciun politician nu merge la negocieri într-un mediu ostil, așa cum ar trebui să fie Rusia, fără propriul traducător. O faci dacă ai cu adevărat încredere în cealaltă parte. Sau nu ești competent. Sau nu-ți pasă. Îmi scapă, dar ceva nu e în regulă.”