Video Povestea familiei de ruși care a fugit în Siberia și a trăit în sălbăticie. „Nu auziseră decât vag despre războiul trecut”

În 1978, o echipă de geologi, căutând un loc pentru a ateriza în taigaua Siberiei, au găsit o gospodărie montană, la 241 de kilometri de cea mai apropiată așezare, scrie Smithsonian Magazine.

Echipa condusă de Galina Pismenskaya a decis să investigheze locuința pe care au găsit-o, întâlnindu-se cu familia Lykov, care trăia în izolare. Familia, condusă de tatăl Karp, trăia într-o colibă improvizată ascunsă într-un colț îndepărtat al Siberiei. Aceștia fac parte din comunitatea rascolnicilor, vechii credincioși, comunitate persecutată mai ales în timpul regimului comunist, în anii 1930.

Vechii credincioși, care se închină la fel încă din secolul XVII, au fost persecutați încă din timpul lui Petru cel Mare. Karp amesteca domnia lui Petru cel Mare cu persecuțiile din comunism, adică când au fugit în Siberia. Tatăl nu știa decât de primul război mondial, arătându-se confuz când geologiștii au adus în discuție a doua conflagrație mondială.

„Evenimentele care au entuziasmat lumea nu erau cunoscute aici. Lykovii nu cunoșteau niciun nume celebru și nu auziseră decât vag despre războiul trecut. Când, rememorând „primul război mondial” cu Karp Osipovici, geologii l-au angajat în conversație despre ultimul, acesta a scuturat din cap: „Ce-i asta, a doua oară, și întotdeauna nemții. Un blestem asupra lui Peter. El a flirtat cu ei. Așa este”, povestesc geologiștii.

Atunci când au fugit, erau doar patru membri în familia Lykov,  Karp, soția lui, Akulina, un fiu pe nume Savin, care avea în jur de 9 ani, și Natalia, o fiică de doar 2 ani. Doi copii au mai apărut pe lume, fiind vorba de Dimitri în 1940 și Agafia în 1944. Cunoștințele copiilor despre lumea de afară sunt exclusiv cele primite de la părinți.

Copiii au învățat să citească cu ajutorul cărților de rugăciuni, iar scrisul, folosind bețe de mesteacăn ascuțite, înmuiate în suc de caprifoi, ca stilou și cerneală.

Aceștia se hrăneau doar in chifteluțe de cartofi, secară măcinată și semințe de cânepă, completată de tot ceea ce puteau fura sau vâna. Din cauza resurselor limitate pe care le oferă zona, rămânând în viață Karp, Savin, Natalia, Dmitri și Agafia. Mama lor, Akulina, a murit în 1961 din cauza foametei. După 1981-1988, Agafia a rămas singura supraviețuitoare din familie.

În prezent, Agafia primește mai mult ajutor, deși alege să trăiască în sălbăticie în continuare.  O mare parte din acest ajutor vine din partea miliardarului rus Oleg Deripaska, care a plătit pentru construirea unei noi cabane din lemn pentru ea în urmă cu câțiva ani.

De asemenea, deține și un telefon prin care comunică cu voluntarii, care vin să o ajute cu treburile zilnice și aprovizionarea, scrie Smithsonian Magazine.