FOTO O familie din Rusia a fost izolată 40 de ani şi nu a auzit de Al Doilea Război Mondial sau de tehnologia modernă
0Chiar dacă Al Doilea Război Mondial a fost cel mai mare conflict armat pentru omenire, pentru o familie din Rusia acesta nu a existat niciodată. Nu au existat nici Stalin şi nici Hitler, iar despre facilităţile lumii moderne nici nu se mai pune problema. Timp de aproape 40 de ani, familia Likov a trăit ruptă de lumea reală.
Între 1936 şi 1978, Karp Likov şi familia sa au trăit în taiga siberiană. Ei au locuit la aproape 250 de kilometri de orice altă aşezare umană şi au fost descoperiţi din greşeală la finalul anilor '70 de o echipă de geologi. Familia Likov se regăsea la câţiva kilometri de graniţa nordică cu Mongolia şi cabana lor de lemn era aşezată în apropierea râului Abakan, scrie „Gizmodo“ citând „Smithsonian Magazine“.
Membrii familiei Likov erau rascolnici sau vechi-credincioşi, un cult ortodox rusesc persecutat de ţarişti şi de sovieticii care au preluat mai târziu puterea. Ei au fugit de societate în 1936, în urma unei patrule a Armatei Roşii. Fratele lui Karp Likov a fost împuşcat, iar acesta a decis să se retragă în munţi. A luat cu el doar câteva unelte şi seminţe şi pe soţia Akulina şi copiii de 9 ani (Savin), respectiv doi ani (Natalia). Cuplul a mai avut doi copii în anii '40, Dimitri şi Agafia.
Karp şi fiica Agafia
Echipa de cercetători care i-a găsit a fost trimisă în acea zonă pentru a găsi depozite de fier. Întâi a fost trimis elicopterul pentru a găsi un loc sigur pentru a ateriza. Pilotul a observat, la o altitudine de aproximativ 1.800 de metri pe un munte, domeniul pe care Likov se instalase. Omul a decis să survoleze zona până să decidă că este o aşezare umană şi oamenii încă trăiesc.
Likov şi geologii
Patru cercetători au fost însărcinaţi cu găsirea minereului de fier şi aceştia şi-au notat experienţele întâlnirii cu familia Likov. „Este mai puţin periculos să dai peste un animal sălbatic, decât peste un străin“, a scris Vasili Peskov în jurnalul său. Baza temporară a lor era la 16 kilometri de aşezarea familiei Likov, dar ei au decis să investigheze ce se regăseşte acolo. Liderul expediţiei a fost Galina Pismenskaya.
„Înnegrită de timp şi ploaie, coliba lor era acoperită pe toate părţile de resturi din taiga - scoarţă, buşteni sau scânduri. Dacă nu era o fereastră de dimensiunea rucsacului meu, era greu de crezut că cineva locuieşte acolo“, scria şi Pismenskaya la rândul ei despre experienţa cu Likovii. În ciuda faptului că au fost izolaţi de alţi oameni timp de 40 de ani, Karp Likov a fost primitor. „Până la urmă, am auzit o voce timidă, nesigură: «Ei bine, dacă tot aţi călătorit până aici, aţi putea să intraţi».“
Întâlnirea cu ceilalţi membri ai familiei nu a fost la fel de bună. Una dintre femei a început să strige: „Asta este pentru păcatele noastre, pentru păcatele noastre!“. Cealaltă s-a plecat la podea şi cercetătorii au decis să nu-i sperie mai mult şi au ieşit din colibă. Au urmat însă alte câteva vizite până când geologii au aflat toată povestea.
Un moment greu al familei a venit în 1961, când frigul le-a redus la nimic roadele grădinii. Acesta e anul în care a murit Akulina, soţia lui Likov. A urmat reîmprospătarea culturii şi o revenire la viaţa lor normală din sălbăticie. Fiul Dimitri petrecea zile la rând în pădure după mâncare - vânat sau de altă natură.
Dimitri (stânga) şi Savin
Prin intermediul geologilor, familia a avut acces la televizor şi s-au declarat încântaţi de această invenţie. Mai mult, aceştia erau uimiţi de fiecare lucru adus de tehnologia modernă, oricât de simplu. Finalul poveştii începe în anii '80. Savin şi Natalia au murit de insuficienţă renală şi Dimitri de pneumonie. El a refuzat ajutorul geologilor.
Cel mai probabil morţile lor au fost provocate de contactul cu bolile moderne, la fel cum s-a întâmplat în vremea explorării Americilor de către europeni. Capul familiei, Karp Likov, a murit în 1988. Singura supravieţuitoare este Agafia, acum trecută de 70 de ani.
Un documentar despre această familie poate fi urmărit pe YouTube.