Felgengauer: "Rusia va acţiona în spaţiul post-sovietic în acelaşi mod în care o face Iranul"
0Noua doctrină militară rusă recent aprobată arată că adversarul Rusiei nu este NATO sau Statele Unite ale Americii în general, ci mai degrabă extinderea activităţilor celor două în regiunea din jurul Rusiei şi „mările învecinate", potrivit unui important comentator în probleme militare de la Moscova.
Într-un articol publicat vineri de cotidianul „Novaia Gazeta", Pavel Felgengauer afirmă că noul document, cerut de Constituţia din 1993, care înlocuieşte doctrina militară aprobată de Vladimir Putin în anul 2000, reprezintă nu doar o schimbare majoră în mentalitate Moscovei, dar este şi „mai bun" din multe puncte de vedere.
Documentul aprobat de Putin vorbea despre „lărgirea de blocuri şi uniuni militare" în moduri în care ar „afecta securitatea militară a Federaţiei Ruse şi a aliaţilor acesteia".
Citiţi şi:
Jirinovski: În loc de scut, SUA ar trebui să ceară României să fabrice maşini de deszăpezit
În timp ce toţi înţelegeau aceste cuvinte ca făcând referire la NATO „şi nu la Emiratele Arabe Unite, de exemplu", lipsa specificităţii era „inadmisibilă" într-un document care ar trebui să ghideze planificarea militară a statului. În schimb, noul document dă dovadă de o mare claritate în privinţa „adversarilor", iar "onestitatea" este „principala realizare".
Potrivit noii doctrine, scrie Felgengauer, "principalul pericol extern" al Rusiei este clar. El constă în a face tot posibilul pentru a da potenţialul forţei funcţiilor globale ale NATO, care se aplică prin violarea legii normelor internaţionale, şi pentru a extinde infrastructura militară a statelor membre NATO până la graniţa cu Rusia, inclusiv prin extinderea blocului".
O astfel de extindere a NATO, potrivit doctrinei ruse, include, de asemenea, plasarea de contingente militare în statele care se învecinează cu Rusia, dezvoltarea de sisteme antirachetă care afectează forţele ruseşti şi „pretenţiile teritoriale împotriva Federaţiei Ruse şi aliaţilor săi, inclusiv interferenţa în chestiunile interne ale acestora".
Bineînţeles că, adaugă Felgengauer, doctrina vorbeşte despre probleme legate „nu numai de SUA şi NATO, ci şi despre săracii georgieni care au pretenţii şi încearcă să intervină în afacerile interne ale Rusiei şi aliaţilor acesteia". Dar ceea ce contează nu sunt fermierii gerogieni, ci NATO şi Statele Unite. Dar nu NATO şi SUA în general, cum se punea problema în perioada sovietică, ci NATO şi Rusia în măsura în care se apropie de graniţele ruseşti, scrie Georgian Daily.
Sub noua doctrină, Moscova poate coopera foarte bine cu Bruxellesul, întrucât „Rusia este în prezent interesată doar de propria regiune, unde are interese vitale pentru care este pregătită să lupte cu Georgia", mai arată Felgengauer.
Într-adevăr noua doctrină sugerează în mod clar că „Rusia va acţiona în spaţiul post-soviet în acealşi mod în care o face Iranul - cu arme nucleare, pentru ca băieţii din alte regiuni să se teamă şi să stea deoparte".
Acesta este adevăratul motiv al aluziilor, din noua doctrină, la menţinerea capacităţii nucleare a Rusiei şi la opoziţia faţă de planurile antirachetă americane, conchide analistul rus.