Zece zile de săpături arheologice. Povestea unui student care descoperă Paleoliticul

La ora 9 trebuia să fie pe şantierul de săpături arheologice din satul Teţcani, raionul Briceni. Lucrările aveau să dureze zece zile, iar Igor Dimov îşi luase cu el din Capitală două genţi mari cu haine groase, impermeabile, bocanci rezistenţi la lucrul cu hârleţul, bani şi produse de igienă. Echipat pentru descoperiri, tânărul a pornit în a cincea sa expediţie arheologică.

Igor Dimov are 26 de ani şi este student în anul III la Facultatea de Istorie şi Geografie din cadrul Universităţii Pedagogice de Stat „Ion Creangă”. A ales să-şi scrie teza de licenţă despre modul de viaţă al oamenilor din perioada Paleoliticului, care este prima epocă din istoria omenirii. Îndrumat de Vitalie Anatolie Burlacu, colaborator ştiinţific la Centrul de Arheologie al Institutului patrimoniului cultural al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (AŞM), Igor a a participat recent la săpăturile realizate în satul Teţcani, în cadrul unui proiect de parteneriat ruso-moldovenesc orientat spre studierea şi cercetarea monumentelor care datează din perioada Paleoliticului. Studentul ne-a povestit cum a decurs o zi de muncă, ce au mâncat, unde au dormit, ce instrumente trebuie să aibă un arheolog şi cum localnicii i-au acuzat că sunt în căutarea aurului.

Cine este Igor Dimov

Tânărul este originar din Chişinău şi îşi aminteşte că era pasionat de istorie, de mister încă de la vârsta de şapte ani. „Anul trecut, la 25 de ani, încă nu ştiam ce vreau de la viaţă. Alţii de seama mea au copii, familie. Eu mă întrebam ce vreau. Într-o zi, am intrat în cabinetul profesorului de la universitate şi i-am zis că vreau să devin arheolog”, ne povesteşte Igor plin de entuziasm. Tot el ne spune că vede posibilităţi de afirmare la noi în ţară şi că visează să descopere omul neandertal, lucru care l-ar face foarte cunoscut.

Pregătiri de expediţie

Din Chişinău, Igor şi-a luat două genţi în care au încăput o pătură, un sac de dormit, haine groase, soluţie de spălat haine, soluţie pentru igienă, bani şi bocanci „ca să nu te doară piciorul atunci când sapi cu hârleţul”. La 4 octombrie, ajunsese la destinaţie, unde împreună cu alţi doi moldoveni şi cinci ruşi – echipa de cercetători – au fost cazaţi la o casă din sat. „Primarul din satul Teţcani ne-a oferit o casă unde am fost cazaţi pe perioada cercetărilor. Era o ogradă mare cu două case. Într-o casă au stat două persoane, iar în a doua casă - restul. De la casă şi până la locul săpăturilor era aproximativ un km, iar noi făceam 25 de minute până acolo. Primarul era om bun şi cointeresat ca noi să facem săpături. El ne-a spus că dacă o să avem probleme să ne adresăm la el. Într-o zi, s-a stricat hârleţul şi, din trei magazine din sat, nu se vindea la niciunul. Ne-am adresat la primar şi el ne-a dat hârleţul de la Primărie”, povesteşte Igor.

O zi de săpături

Până la data de 15 octombrie, când au finalizat săpăturile la Teţcani, zilele lui Igor începeau la ora 07:30. „Micul dejun includea terci de ovăz cu fructe, dar asta doar pentru o zi, fiindcă mâncarea era variată. La ora 9:00 trebuia să fim pe şantier. Acolo lucram până la ora 14.00, apoi strângeam instrumentele şi le ascundeam în pădurea de lângă noi ca să nu le cărăm de fiecare dată. Nu au fost furate niciodată. Apoi plecam acasă, unde mâncam supă cu mazăre sau borş cu carne, seara mâncam paste, alteori - clătite cu lapte condensat. Bucătăria era diversă. Pe şantier ne întorceam la ora 16:00 şi lucram până la ora 19:00. Când oboseam, fumam o ţigară şi beam ceai din termosul care îl aveam cu noi. Acasă, până la culcare stăteam de vorbă, ne uitam la televizor la care se transmitea doar un singur post de televiziune”, îşi aminteşte studentul.

Casa în care au fost cazaţi arheologii. FOTO Arhiva personală a lui Igor Dimov

În căutarea aurului de la Teţcani

Oamenii din Teţcani erau curioşi ce caută oamenii aceştia străini la ei în sat. „Când vedeau arheologi, când vedeau că noi săpam, credeau că noi căutăm aur. Veneau la noi în timp ce lucram şi ne întrebau ce căutăm acolo. Noi le spuneam că suntem arheologi şi facem asta pentru ştiinţă, dar unii dintre ei nu credeau. Altă dată, pe şantier au venit cu maşina doi bărbaţi, au coborât şi au stat vreo 10 minute şi s-au uitat cum săpăm. Nu au spus nimic. Apoi au plecat”, se amuză Igor de aceste întâmplări.

Ce se întâmplă cu obiectele descoperite

Timp de o săptămână, Igor împreună cu cercetătorii ruşi au săpat 5 metri pătraţi de pământ cu o adâncime de şapte metri. Ei au descoperit circa 200 de piese: unelte de silex, cuţite, percutoare, nuclee, lame, aşchii, cărbune şi ocru roşu - vopsea folosită în Paleolitic în scopuri ritualice. „Toate aceste obiecte au fost făcute de omul neandertal, care a trăit în Paleolitic. După ce găseam obiecte, le puneam în saci de plastic şi le duceam la bază. Dacă obiectul este de o importanţă majoră, atunci se analizează în aceeaşi zi. Dacă nu, atunci ele sunt spălate cu ajutorul unei periuţe de dinţi şi cu apă, sunt uscate şi numerotate, dar sunt măsurate cu rigla şi şublerul şi desenate pe foaie mai târziu. Obiectele găsite se duc la Muzeul de Istorie al Moldovei”, explică tânărul arheolog.

Care sunt intrumentele unui arheolog

„Dacă nu eşti un arheolog de birou, ci faci investigaţii în câmp, atunci trebuie să ai cu tine, în primul rând, un hârleţ, lopată, chircă şi ruletă pentru a măsura terenul de unde până unde trebuie să sapi”, ne informează Igor Dimov. La acestea se adaugă ciocanul, toporul, sita de cernut pământul, pentru a se asigura că nu a rămas niciun obiect de valoare neobservat. „Un arheolog trebuie să aibă şi aţă, pungi în care se vor pune ulterior obiectele descoperite, ţăruşi pentru a marca teritoriul, cuţite cu care să putem scobi în pământ, pix, foaie, riglă, ferestrău şi periuţă cu care să curăţi de pământ obiectul descoperit”, concluzionează Igor.

Sită pentru a cerne pământul. FOTO Arhiva personală a lui Igor Dimov

De când este student, Igor a participat la alte patru săpături arheologice: o dată la Soroca, o dată în satul Brăneşti (Orhei) şi de două ori la un cimitir medieval din satul Lozova, Străşeni, unde a descoperit peste 20 de schelete.

Săpăturile care au avut loc în acest an la Teţcani sunt o continuare a săpăturilor din anul 2012, care au avut loc sub conducerea lui Vitalie Anatolie Burlacu.

Scopul expediţiei de la Teţcani

Expediţia de la Teţcani a fost efectuată cu scopul de a înnoi şi de a completa informaţia deja existentă cu privire la fiecare monument din perioada paleolitică, precum şi pentru a concretiza vârsta fiecărui monument. Lucrările expediţiei s-au desfăşurat sub conducerea savantului rus Leonid Boris Vişneaţchi, doctor habilitat în istorie, colaborator ştiinţific din secţia Paleolit a Institutului de Istorie a Culturii Materiale a Academiei de Ştiinţe din Federaţia Rusă. Din Republica Moldova, responsabil pentru desfăşurarea lucrărilor a fost Vitalie Anatolie Burlacu.