Suprarealismul la Chişinău. „Gellu Naum a avut un destin zbuciumat”

La 100 de ani de la naşterea poetului, eseistului, prozatorului, dramaturgului şi traducătorului Gellu Naum, Institutul Cultural Român de la Chişinău a inaugurat expoziţia „Gellu Naum şi suprarealismul românesc”. Expoziţia care prezintă într-un spirit iconografic avangarda românească, va putea fi urmărită până pe 24 august la Galeria La Rond, aflată în preajma monumentului lui Ştefan cel Mare şi Sfânt din Chişinău.

„Gellu Naum a trăit mult şi a avut parte la bătrâneţe de o glorie formidabilă. Universitari pretenţioşi l-au luat drept standard, fiind cuceriţi de expresivitatea unui mare poet”, spune Dan Stanca despre cel mai important reprezentant al suprarealismului românesc. Alcătuită din 18 bannere, conţinând fotografii, date biografice, fragmente de proză, articole, aprecieri ale criticilor, expoziţia urmăreşte să reconstituie atmosfera în care a trăit şi a creat unul din cei mai importanţi poeţi suprarealişti români, Gellu Naum, începând cu perioada pariziană când frecventează grupul suprarealist francez  al lui Breton, trecând prin epoca în care ia naştere grupul suprarealist român şi terminând cu momentele epocii comuniste.

„O personalitate cu un destin zbuciumat”

Valeriu Matei, directorul Institutului Cultural Român „Mihai Eminescu” de la Chişinău, spune că expoziţia este prilejuită de împlinirea la 1 august a 100 de ani de la naşterea „unuia dintre cei mai importanţi poerţi români din veacul al XX-lea şi a celui mai important poet al suprarealismului românesc”. „Gellu Naum a fost o personalitate cu un destin zbuciumat, a trăit 86 de ani. Pornind pe linia magnificei avangarde româneşti putem afirma fără pic de îndoială că în anii 20-30 ai secolului trecut, România s-a aflat în avangarda avangardei europene. Avangarda românească a emanat curente precum dadaismul, futurismul, expresionismul. Începuturile filmului românesc în anii 30 au fost şi ele marcate de aceste curente de avangardă. Am întitulat expoziţia «Gellu Naum şi suprarealismul românesc», pentru că nu putem vorbi despre Gellu Naum fără a vorbi şi despre grupul lor avangardist constituit de Gellu Naum, Gherasim Luca, Dolfi Trost şi alţii”, afirmă Valeriu Matei. 

Activitatea deosebit de intensă a grupului între anii 1945 şi 1947 îl va face pe André Breton să afirme că centrul lumii (suprarealiste) s-a mutat la Bucureşti. „Ecourile acestei avangarde le găsim chiar şi în publicaţiile literare din Basarabia unde se părea că lucrurile stăteau mai tradiţionalist. Nu e aşa. În revistele basarabene găsim ecouri, chiar dezbateri asupra ermetismului românesc”, explică academicianul Valeriu Matei.

„Un poet mai puţin cunoscut”

Academicianul Mihai Cimpoi a salutat ideea Institutului Cultural Român şi a remarcat faptul că Gellu Naum este mai puţin cunoscut astăzi în rândul tinerilor. „Salutăm ideea ICR, de a ne face cunoscut un poet mai puţin cunoscut, dar care este reprezentativ pentru secolul al XX-lea, pentru acea perioadă stelară a literaturii româneşti”, spune Cimpoi. „Am prezentat în spririt iconografic, cărţile, picturile, poeziile reprezentanţilor avangardei româneşti, Victor Brauner, Marcel Iancu şi alţii, astfel încât această consonanţă între muzică, pictură, poezie să fie una relevantă”, a precizat Valeriu Matei.

Gellu Naum s-a născut la 1 august 1915 în Bucureşti. A fost student al Facultăţii de Litere şi Filozofie a Universităţii din capitala României. După efectuarea stagiului militar, la îndemnul prietenului său, pictorul Victor Brauner,  pleacă să studieze la Paris, la Sorbona, unde intră în contact cu grupul suprarealist francez al lui Andre Breton. După 1990, Gellu Naum a fost invitat să susţină lecturi şi prelegeri publice în Germania, Franţa, Olanda şi Elveţia, opera sa fiind tradusă în principalele limbi de circulaţie ale lumii. Poetul s-a stins din viaţă la 29 septembrie 2001, la Bucureşti, rămânând până la sfârşitul vieţii credincios modelului suprarealist de a trăi şi de a scrie poezia.