Securitate decapitată

De mai bine de un an una dintre cele mai importante instituţii ale Republicii Moldova activează fără director. Aşadar, fie securitatea ţării noastre nu mai este atât de importantă, fie autorităţile statului pot funcţiona la fel de bine şi cu mai puţini oameni.

De la 13 octombrie 2011 Serviciul de Informaţii şi Securitate n-are un conducător. Care-i problema, ar întreba mulţi dintre dumneavoastră? În acest răstimp nimeni nu i-a resimţit lipsa. Dacă ar fi fost necesar, Parlamentul ar fi numit cel puţin un şef interimar. Actualmente, autoritatea ce veghează la securitatea statului şi a fiecăruia dintre noi are trei directori adjuncţi, niciunul însă numit oficial interimar. Fiind vorba de o structură mai puţin transparentă, nu avem de unde şti cum a funcţionat acest mecanism fără piuliţa principală. Dar ceea ce se vede dintr-o parte e că SIS s-a descurcat şi fără director.

În mai puţin de trei luni, directorul demis, Gheorghe Mihai, şi-a găsit un loc călduţ lângă Serafim Urechean, fiind numit şef al Aparatului preşedintelui Curţii de Conturi, iar lumea a uitat şi de el, şi de „monstruoasa coaliţie roşu-verde" care l-a dat jos din funcţie. Atunci şeful SIS a fost concediat pentru că nu a prevenit şi nu a anunţat „atacurile raider" asupra unor bănci. Dacă acum un an existenţa statului nostru era dependentă de piruetele unui „păpuşar", astăzi e linişte şi pace şi „naţiunea moldovenească" e mai în securitate decât era în octombrie 2011.

Bazându-ne pe acest caz, am putea admite că preşedintele sau premierul poate demite oricând orice ministru, şef de agenţie sau funcţionar, iar aparatul birocratic nu va avea de suferit... Atunci de ce nu facem o reformă mare, cu reduceri de personal?

În cele 12 luni am avut numeroase confruntări între unionişti şi „statalişti", am avut drapele arborate ilegal pe sedii de primării şi consilii raionale, un rus acuzat de organizarea protestelor din aprilie 2009 care a dispărut de sub nasul autorităţilor, dar şi ofiţeri de securitate prinşi beţi la volan. Asta numai ce se vede la suprafaţă.

Cu sau fără şef la SIS, situaţia din raioanele din stânga Nistrului rămâne la fel de incertă, separatiştii se plimbă în continuare în voie prin Republica Moldova, traficul şi contrabanda prin această regiune, dar şi la Prut, se face prin aceleaşi scheme. Am mai avut şi ameninţări şi încruntări dinspre Gazprom şi Moscova, dar în acest ultim caz suntem prea mici pentru a sări atât de sus. De corupţie şi „atacuri raider" nu mai pomenesc, nu SIS se ocupă direct de ele.

Un lucru e cert: astăzi securitatea statului şi a noastră depinde de dispoziţia şi de toanele a doi vlazi. Un al treilea, mai ghimpos, căruia i-ar fi revenit acest post, este în căutarea lui Făt Frumos. Cine a spus că noi, cetăţenii Republicii Moldova, avem securitate?
P.S. După ce am terminat de scris acest editorial, Preşedinţia a anunţat că şeful statului, Nicolae Timofti, a propus Parlamentului candidatura ambasadorului Mihai Balan pentru funcţia de director al Serviciului de Informaţii și Securitate. ;