REPORTAJ Cum au petrecut moldovenii începutul lunii mai în stil retro

Plăcintele sfârâie în uleiul încins, cârnăciorii zemoşi se coc la grătar, vinul umple paharele, iar muzica răsună încontinuu. Este rezumatul celui mai aşteptat festival din această primăvară „Retro-Mai ”, desfăşurat la compexul etno-cultural „Vatra”. Vizitatorii au admirat maşini de epocă, piese de anticariat alese şi au dansat până în zori.

Mulţi oameni frumoşi au venit la festivalul „Retro-Mai” care a durat trei zile şi trei nopţi şi a reînviat atmosfera secolului trecut. Pe scena imensă au urcat trupe muzicale şi artişti celebri din ţară, precum Doina Sulac, Ricu Vodă, Cristofor Aldea-Teodorovici, Iurie Sadovnic şi alţii. Programul artistic a mai inclus şi reprezentaţii ale diasporei poloneze - colectivul de muzică populară poloneză „Tekla Klebetnica” şi ansamblul folcloric „Styrczanskie Dzwoneczki”, care au adus la „Vatra” ritmurile poloneze alerte. Cea mai atractivă zonă a fost însă cea în care tronau maiestuoase zeci de maşini de epocă, strălucitoare şi scumpe.

Maşina, mai dragă decât femeia

Unele mai frumoase ca altele, automobilele de epocă furau privirile vizitatorilor. Fetele pozau cochet la volanul acestora, iar bărbaţii verificau ce ascund bijuteriile pe patru roţi sub capotă. Printre zecile de modele, maşina lui Sergiu Chirjov se evidenţia printr-o culoare ţipătoare de morcoviu. „Chiar aşa scrie şi în actele maşinii, că e morcovie”, ne spune Sergiu arătându-ne documentele.

Morcoveaţa este, de fapt, un Moskvici din anul 1981. „A cumpărat-o tata când s-a întors din armată. După mulţi ani, motorul s-a stricat, iar tata a vrut să o dea la metal uzat. Eu deja aveam o altă maşină, dar nu ne-a lăsat inima să o dăm.  A fost, totuşi, şi prima mea maşină, aşa că am hotărât să o reparăm. A fost de lucru mult. Acum trebuie să o mai vopsim o dată. De obicei, o scot din garaj doar la festivaluri de genul acesta”, spune Sergiu. Mulţi au vrut să i-o fure şi a primit oferte generoase, dar băiatul spune că nu o va vinde pentru nimic în lume. „Cineva mi-a zis odată că îmi dă 10.000 de dolari, dar am refuzat. Atâtea peripeţii am avut cu automobilul acesta şi nu o voi vinde niciodată pentru niciun ban. Ţin mai mult la ea decât la femei. Nu am prietenă acum, dar când voi avea, nu cred că o voi iubi mai mult decât iubesc maşina aceasta”, povesteşte amuzat Sergiu.

O maşină cât un apartament

Un alt împătimit al maşinilor de epocă este şi Leonid, un bărbat impunător care în timp ce vorbeşte cu noi, îşi lustruieşte cu atenţie bijuteria pe patru roţi. „Este familia mea!”, exclamă bărbatul privindu-şi cu admiraţie automobilul. A cumpărat-o în anul 1998 cu 1000 de dolari. „E un Packard 420. Atunci cumpărai un apartament cu banii aceştia”, explică Leonid. Astăzi, o păstrează cu grijă în garaj şi o închiriază mirilor la nunţi. Întrucât automobilul este de un alb imaculat, cu interior din piele şi aspect extravagant, Leonid spune că nu duce lipsă de clienţi. O plimbare de o oră în maşina desprinsă parcă din poveste costă 100 de dolari.

Printre proprietarii de automobile retro se remarcă şi Sergiu, un bărbat mărunţel, dar cu un garaj mare, întrucât aflăm că mai are acasă încă cinci maşini de epocă. La festival a adus un Gaz 167 de care e foarte mândru. „Le cumpăr împreună cu un prieten, pentru propria plăcere. Mergem cu ea la pescuit, la plimbare în afara oraşului sau atunci când avem drumuri lungi de făcut. De obicei, oamenii sunt impresionaţi, iar de multe ori ceilalţi şoferi ne cedează trecerea. Nu cred că le voi vinde vreodată, vor rămâne moştenire copiilor”, povesteşte Sergiu. Despre cât îl costă plăcerile automobilistice nu a vrut să ne spună nimic, dar banii pe care-i cheltuie pe asemenea capodopere retro provin „din afaceri”, spune Sergiu.

Şi Colegiul de Transporturi din Chişinău a venit cu trei automobile la expoziţie. „Avem trei maşini donate de un muzeu de profil din Franţa. Cel mai vechi este un Rosengart din anul 1939. Acesta este prea retro ca să-l mai plimbăm pe afară. Dar pe celelalte le mai scot băieţii de la colegiu pentru un cerc ca să nu se uzeze”, spune Andrei Scobioală, profesor la Colegiul Tehnic.

Mâncare gustoasă, preţuri uşor pipărate

Vizitatorii s-au arătat mulţumiţi de programul festivalului, iar tinerii s-au bucurat cel mai mult de organizarea unei discoteci grandioase în aer liber, unde s-a dansat pe muzica hiturilor din anii ‘80. De altfel, organizatorii au pus la dispoziţia oamenilor corturi pentru ca aceştia să poată rămâne pe teritoriul complexului „Vatra” pe întreaga perioada a celor trei zile de festival. „Este frumos, plăcut şi foarte bine. Respirăm aer curat departe de aglomeraţia din oraş. Poate doar preţurile ar fi putut fi mai mici. De exemplu, o plăcintă costă 35 de lei şi o masă cu consumaţia inclusă începe de la 50 de lei. Dar mâncarea e, totuşi, gustoasă, nu negăm asta!”, afirmă Ana, o mămică a doi copii care a venit cu întreaga familie la festival.

O altă atracţie a evenimentului a fost şi expoziţia de obiecte de anticariat. Organizatorul afirmă că obiectele prezentate sunt dintre cele mai calitative, făcute din lemn natural şi sunt aduse din Europa. „Avem mai multe aparate de călcat vechi, cântare sau chiar o tigaie specială pentru prăjit castane. Avem şi veselă foarte frumoasă şi fină, adusă din Germania. Avem dulapuri  vechi de 120 de ani, ornamentate manual. Cel mai preţios obiect expus este acest atlas care conţine harta globului pământesc din secolul al XVII-lea, atunci când Moldova se numea Moldavia şi avea ieşire la mare”, explică Andrei Fetescu, reprezentantul unui magazin de anticariat.

Pe 9 şi 10 mai Complexul Etno-Cultural Vatra va găzdui un alt eveniment dedicat, de această dată, tinerelor talente. Festivalul „Poiana Dragostei” va reuni tineri la început de carieră care îşi vor etala măiestria pe diverse domenii: muzică, teatru şi poezie, pictură şi divertisment.

6.000

de vizitatori au participat la Festivalul „Retro-Mai”