POVEȘTI DE CHIȘINĂU Cum erau pedepsiți bandiţii celebri de pe uliţele de altădată
0Tubultoc, Ursu, Cârjalul și Cotovschi au fost, pentru un secol și jumătate, capii lumii interlope din capitala guberniei basarabene. Vezi cum erau tratați tâlharii prinși de către autoritățile vremii.
Cunoscut pentru oamenii gospodari din zonă, mai târziu pentru boierii de la începutul secolului al XIX-lea şi elitele culturale de la început de secol XX, Chişinăul n-a fost vreodată un oraş de sfinţi. Bandiţii şi tâlharii au existat dintotdeauna în această zonă. Acţionau cu precădere vara şi toamna, când ştiau că moşierii fie îşi vând animalele în târg, fie agonisesc bani de pe alte bunuri.
„Capii bandelor de tâlhari primeau informaţii cum că un anume conac e bun şi boierul are bani. Sau că a vândut roada şi vitele pentru carne. Astfel, ştiau unde şi când să atace", spune istoricul Iurie Colesnic.
Citește și:
Vezi cum arătau tramvaiele de altădată și cât costă amenajarea liniilor de metrou FOTO & VIDEO
Capitala, de la origini și până în prezent
Boierii aveau pază numeroasă, iar un jaf reuşit făcea mare vâlvă printre chişinăuienii vremii. Primul tâlhar cunoscut în istoria oraşului a fost Tubultoc. Haiducul acţiona prin Chişinău şi în sudul Basarabiei, la început de secol XIX.
„Există o legendă. Datorită renumelui avut, mai multe cete de bandiţi se prezentau ca fiind ale lui Tubultoc. Într-o zi, însuşi Tubultoc a venit spre Chişinău într-o trăsură boierească plină cu bani şi având la dânsul un topor. Când hoţii care i-au prădat căleaşca au văzut cu cine au de-a face, au renunţat să se numească din banda lui", precizează folcloristul Grigore Botezatu.
CUM ERAU PEDEPSIŢI TÂLHARII
Un alt caz celebru a fost cel al banditului Gheorghe Cârjalul. Îl găsim cu numele de Cârjaliu în timpul Revoluţiei din 1821, conduse de Tudor Vladimirescu. Dar aflăm despre el şi în nuvela scrisă de Aleksandr Puşkin în 1834, „Kirjali". Fără fapte vitejeşti în ceata revoluţionarilor şi nici isprăvi banditeşti, altele decât jafuri la drumul mare, Gheorghe Cârjalul a fost condamnat şi spânzurat la Chişinău.
Totuşi, sentinţele pentru bandiţii puşi pe jefuit boieri au evoluat, de-a lungul timpului, de la pedepse corporale, la deportări.
„Chişinăul era un oraş de margine al Imperiului Rus, unde autorităţile nu erau aşa de vigilente. La începutul secolului al XIX-lea, bandiţi precum Ursu şi Tubultoc au fost duşi în piaţa centrală, unde erau biciuiţi în văzul lumii. Ulterior, aceste pedepse s-au mai civilizat. Răufăcătorii erau deja închişi sau exilaţi", spune istoricul Virgil Pâslariuc.
Cum erau dotate primele spitale deschise în secolul al XIX-lea, în Capitală. Vezi GALERIA FOTO!
Probabil cel mai cunoscut bandit „haiducizat" în istoria urbană a fost Grigore Cotovschi, care a ajuns să-i terorizeze pe vechii chişinăuieni încă din 1905. Cotovschi a ajuns în atenţia Poliţiei abia din 1918, cu jafurile asupra băncilor şi a proprietăţilor boiereşti din oraş.
A fost închis la Chişinău, apoi a evadat. Celula în care şi-a ispăşit pedeapsa poartă numărul 6 şi se află la capătul unui hol de la subsolul Izolatorului de Urmărire Penală de pe strada Bernardazzi. Gardienii de aici le arată vizitatorilor unde a stat cel mai mitizat bandit.
Mitizarea hoţilor de odinioară
Ursu, Tubultoc și Cucoș sunt doar trei dintre tâlharii care aveau o reputaţie pozitivă printre oamenii de rând din vechiul Chișinău, prin faptul că îi prădau pe bogaţi și împărţeau banii săracilor. Autorităţile sovietice n-au ratat șansa de a-și populariza „vedetele" certate cu legea, promovându-le drept „eroi".
„Mitizarea aceasta e firească pentru spaţiul balcanic. Propaganda sovietică a încercat să-l transforme pe Cotovschi în «ultimul haiduc», ca o redimensionare de percepţie asupra unui criminal ordinar", spune istoricul Virgil Pâslariuc.
Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md