Povestea Anei, fata care trăieşte cu 8 euro pe lună după ce a fost imobilizată în scaunul cu rotile de o operaţie de ocluzie intestinală

Destinul Anei Stanciu din oraşul Comrat s-a schimbat radical la vârsta de 21 de ani, în urma unei operaţii de ocluzie intestinală care a dat o infecţie la coloana vertebrală, paralizându-i picioarele.

Ana s-a născută pe 9 februarie 1984, în oraşul Comrat din Republica Moldova. Este imobilizată într-un scaun cu rotile de zece ani. Avea 21 de ani când viaţa i-a fost schimbată tragic. Totul s-a întâmplat în luna mai a anului 2005 când tânăra a simţit dureri mari în regiunea abdomenului şi a mers la spitalul din Comrat, unde medicii au diagnosticat-o cu ocluzie intestinală şi a fost supusă unei operaţii chirurgicale de urgenţă. „După operaţie, mă simţeam tot mai rău, iar după o săptămână medicii din Comrat mi-au recoltat lichid din coloana vertebrală prin metoda puncţiei în trei locuri. Apoi, am fost trimisă la Chişinău, unde medicii mi-au curăţat coloana vertebrală motivând că aveam infecţie. Nu prea ţin minte totul pentru că aproape mereu eram adormită - medicii îmi administrau anumite substanţe ca să nu simt durere. După aproximativ trei luni de spitalizare nu-mi simţeam picioarele de la talie în jos, iar din toamna anului 2005 am fost imobilizată într-un scaun special”, ne spune Ana.

Ocluzia intestinala înseamnă blocarea parţială sau completă a intestinului care impiedică propulsarea conţinutului acestuia. Blocarea poate avea loc în intestinul subţire. În cazurile severe, poate întrerupe alimentarea cu sânge a intestinului, acest proces fiind numit strangulaţie intestinală şi necesită tratament de urgenţă.

O viaţă de calvar

În fiecare an, timp de cinci ani, a mers la tratament şi reabilitare la Chişinău, fiind ajutată financiar de fratele ei, care muncea în Rusia. Acum şase ani, fratele a decedat, iar reabilitarea Anei a încetat. „Primii doi ani au fost cei mai grei din punct de vedere psihologic - nu puteam accepta că sunt invalidă, dar cu ajutorul lecţiilor oferite de psihologi am trecut peste aceste gânduri. În ultimii şase ani nu am mai mers nicăieri la tratament că nu dispun de bani. Trăiesc din pensia de invalid - 170 lei (8 euro) - care îmi ajunge doar pentru o săptămână. Mama şi surorile mele mă pot ajuta cu produse alimentare. Acum, pur şi simplu, trăiesc cu speranţa că mai există o şansă de a merge din nou”, ne spune plină de speranţă Ana.

Ca să nu rămână invalidă pentru totdeauna, Ana are nevoie de investigaţii medicale şi de o operaţie la coloana vertebrală, care pot fi efectuate în Franţa. Suma este uriaşă pentru posibilităţile ei - 18.000 de euro.

Timp de şase ani de la tragicul incident medical, tânăra îşi găsea alinarea în broderia cu biser (mărgele) şi confecţiona manual diverse lucrări. De patru ani însă, şi această bucurie a fost tulburată, deoarece cu mâna dreaptă nu o mai simte, degetele nu le mai strânge, nici măcar pâine nu poate tăia.

Solidaritate

Printr-o uimitoare întâmplare, un tânăr din satul Roşu, raionul Cahul, Constantin Furtună, a cunoscut-o prin intermediul unor prieteni voluntari care ajută tinerii cu deficienţe locomotorii. „Eram în oraşul Comrat, mergeam la un concert cu prietenii mei voluntari, iar eu am ajutat- o să coboare din microbuz. Nici nu bănuiam că este într-un scaun cu rotile. Astfel, am devenit prieteni, uneori o vizitam acasă şi comunicam foarte mult. Apoi, m-am gândit că omul trebuie să aibă o şansă să meargă din nou, nu poate să stea aşa şi gata. Nimeni nu poate şti care sunt şansele reale, dar trebuie de încercat”, ne spune optimist Constantin Furtună, care a iniţiat astfel o campanie care să o ajute pe Ana.

Ana cu prietenul Constantin. 

Alimentaţie vegană

Constantin Furtună, fiind pasionat de permacultură şi de alimentaţia vegană, i-a recomandat Anei să-şi schimbe stilul de alimentaţie, trecând de la alimentaţie carnivoră la una vegană - fără carne şi alte produse de origine animală. Astfel, de jumate de an consumă doar produse vegetale din grădina mamei, iar mai mult de 50 % din produse sunt crude. Având intoleranţă la lactoză - mănâncă doar mămăligă şi brânză de oi. „De când mănânc vegan mă simt mai bine, chiar şi psihologic. Aveam insomnie, nu puteam dormi noaptea, dar acum am scăpat de nopţile nedormite. Intestinul e mai liber, asta e cea mai mare problemă pe care am rezolvat - nu mai am constipaţie. Pielea feţei e mai curată”, povesteşte Ana Stanciu.

Constantin a pornit campania de strângere a fondurilor în susţinerea Anei Stanciu pe platforma internaţională de donaţii www.gofundme.com/anna84. Povestea Anei este prezentată în limba rusă, română şi engleză, iar donator poate fi oricine din orice colţ al lumii. Până în prezent, au fost adunaţi 562 de euro. De asemenea, cine vrea să o ajute pe Ana, poate telefona la numărul de telefon 0037369072674.

„Am ales pentru tratament Franţa pentru că acolo avem voluntari internaţionali care au fost în Republica Moldova şi au ajutat-o pe Ana. Noi ţinem legătura cu ei, iar când vom merge acolo, ne vor ajuta cu masa, cazarea etc. Când vom aduna 3000 de euro vom începe discuţia şi cu centrul de reabilitare”, precizează optimist Constantin.