Ortodoxia la radio

Poate ar merita să acordăm mai multă atenţie audiovizualului public. La Chişinău eşti asaltat de numeroase oferte media, de televiziuni prin cablu şi posturi FM, încât "Moldova 1" este adesea ultima la care ajungi, zapând. Alta e situaţia în mediul rural, unde un aparat de radio, agăţat de cornişa casei, acum când s-a încălzit şi ţăranul îşi face de lucru prin ogradă, este principala sursă de informaţie şi, în cele di

Ei bine, la ţară fiind, tocmai graţie acestui decor primăvăratic - un aparat de radio aşezat pe pervazul ferestrei -, am tras cu urechea, pe durata a vreo 4 ore, la programele postului naţional de radio. Se întâmpla chiar în sâmbăta Paştelui şi ce m-a captivat în mod special a fost o emisiune pe teme religioase. Nu era vorba neapărat de semnificaţiile Învierii (totuşi, marelui eveniment creştin i s-a rezervat în aceeași zi un spaţiu generos la Radio Moldova), se vorbea despre... combaterea sectelor religioase.

"Prozelitismul face ravagii, credinţa noastră ortodoxă e în primejdie", se lamenta moderatoarea, relatând pe un ton amărât cum sunt racolaţi basarabenii de către aceste culte venite din Occident, și prezenta declaraţii ale preoţilor ortodocşi şi ale unor mireni îngrijoraţi de extinderea fenomenului. Laitmotivul era: să ne apărăm de invazia confesiunilor străine care diluează "puritatea" relaţiei noastre cu divinitatea. Nu-mi venea să-mi cred urechilor.

O dată, pentru că emisiunea respectivă (nu i-am reţinut denumirea) se difuza la postul public de Radio - instituţie pentru care cotizează toţi cetăţenii Republicii Moldova, inclusiv membrii hulitelor confrerii religioase.

Şi a doua oară, pentru că aceste culte neoprotestante (numite peiorativ "secte") sunt înregistrate oficial, au o activitate legală în Basarabia. Biserica Ortodoxă îşi vede ameninţat "monopolul asupra sufletelor" - aşa e cu pluralismul religios, ca şi cu cel politic: provoacă disconfort. Competiţia deranjează, e o adevărată piaţă cu "oferte ale mântuirii", şi cine este mai atractiv, mai ingenios, mai în pas cu timpul - câştigă.

Înţeleg anxietăţile Bisericii Ortodoxe care îşi vede periclitată supremaţia, dar ce treabă are cu această suferinţă radioul public, care este subvenţionat de stat pentru a susţine diversitatea confesională şi libertatea de expresie pentru toţi cetăţenii? Audiovizualul public ar trebui să fie o platformă a dialogului şi a dezbaterilor neîngrădite, nu o tribună a înfierării celui diferit.

Ştim că eforturile de reformare ale companiei "Teleradio-Moldova" sunt anevoioase (marea problemă rămâne calitatea jurnaliştilor) şi nu pot da rezultate peste noapte, însă asemenea derapaje în politica editorială se văd de la o poştă, descalifică instituţia şi contrazic angajamentele pro-europene ale statului moldovean.

Dialogul între culte este o chestiune foarte delicată (căci nu avem aici nişte "puncte de vedere", ci credinţe indestructibile!). Şi mă întreb - ca o temă de reflecţie - dacă suntem atât de vehemenţi cu fraţii noştri creştini din Occident, cum ne vom armoniza cu musulmanii care au fost, de curând, legalizaţi în Moldova? Nu reuşesc prea bine s-o facă nici europenii, darămite noi!