O moldoveancă face carieră în Camerun
0AVENTURĂ. Trimisă de AIESEC Moldova ca stagiar la o firmă din Camerun, Elena Scutaru îi învață pe africani tainele marketingului. În spiritul Sărbătorilor, tânăra a povestit pentru „Adevărul" că acolo Moş Crăciun are pielea arsă de soare şi-şi târâie şlapii prin praful de pe stradă.
Pentru Elena Scutaru (22 de ani), o studentă full-time la ASEM și membru AIESEC Moldova în timpul ei liber, Crăciunul de vară e adevărul palpabil pe care îl întâlnește la fiecare colț de stradă, chiar acum, când tu citești aceste rânduri. "Să vezi brazi artificiali împodobiți și Moşi Crăciuni pe stradă când afară e +35 e straniu şi vesel în acelaşi timp. O groază de vânzători pe stradă în maieuri şi tot transpiraţi. În schimb, cu căciuliţe roşii pe cap. Vând globuri şi diferite accesorii de sărbători. E ca şi cum am transfera Sărbătorile de iarnă, vara", a descris tânăra studentă Crăciunul de pe continentul negru. Acum nu le trăieşte nici pe rit nou şi nici pe vechi. Doar pe rit camerunez. Urban. African. În fiecare zi. La fiecare pas.
Cum să supravieţuieşti, la cald
Elena a fost trimisă de AIESEC Moldova ca stagiar la Sodismi - o companie din Douala, Camerun. Din lipsă de experienţă birocratică, în Chişinău cel mult ar plimba cafele dintr-un birou în altul. La AIESEC este apreciată pentru iniţiativă şi capacităţile de leadership, aşa că a fost numită director de marketing al acestei companii.
Cum s-a acomodat cu noul lifestyle de şefă în Africa? "La început a fost dificil. Am avut un şoc cultural: sărăcie, murdărie, mentalitate diferită şi atitudinea localnicilor faţă de albi, modul în care mă strigau pe stradă, franceza mea stâlcită care îmi crea dificultăţi, mâncarea care arată bine la prima vedere, lipsa apei calde, pierderea bagajului (n.r.: la aeroport) şi trezirea mea în Africa aproape fără haine. Acum e ca şi a doua casă", a descris Elena începutul aventurii ei din fosta colonie germană.
Participă la reuniuni între colegii de birou, merge la serbări organizate de triburile locale şi descoperă datini africane, complet noi pentru ochiul neavizat al turistului european. Le descrie cu umor pe blogul ei - www.inafricawai.wordpress.com. Apoi mai scrie şi cât de dor îi este de casă. Anul acesta, Elena va reveni în Moldova.
Mai încrezătoare în capacităţile ei manageriale şi mai bine pregătită în faţa provocărilor profesionale de la Chişinău. Luată la pas, savana africană se aseamănă izbitor de tare cu impasul birocratic dintre Prut şi Nistru. Elena îl va traversa, în luna martie. Cu dreptul.
Delicatese africane de Sărbători
Iată peisajul cotidian cu îmbietoare arome de aventură, pe care trimisa AIESEC pe continentul negru ni-l prezintă într-un scurt interviu acordat ziarului Adevărul:
„Adevărul": Prin ce întâmplări inedite ai trecut acolo?
Elena Scutaru: Cea mai inedită deşi nu atât de recentă este agresarea mea în piaţa centrală din Douala. Era o grămadă de lume în jur, care se uita ca la un spectacol cum hoţii încercau să-mi rupă geanta din mâini.
Cum arată un weekend în Douala?
Pe camerunezi îi găseşti întotdeauna în sutele de cafenele din stradă, unde cântă o muzică asurzitoare. Aceasta e unica alegere. Duminica, Douala doarme.
Ce mănâncăruri tradiţionale ai descoperit în Camerun?
Mâncarea tradiţională a lor e o masă verde, deşi e foarte gustoasă. Cu puţin sos din arahide devine una din preferatele mele, care se numeşte Ndole. Mgombo este un sos negru la culoare, iar ingredientele sunt fărâmiţate pe o piatră specială. Ngonbo e un alt sos, dar arată foarte dezgustător.
Ai fost în Waza National Park? Cum a fost excursia?
Am mers patru ore cu maşina, 16 cu trenul care era foarte incomod, alte opt ore cu un microbuz. Apoi patru ore cu o maşină închiriată pentru a ajunge în Waza. Am văzut cel mai frumos peisaj vreodată. Să fii la câţiva metri de zeci de elefanţi, girafe, maimuţe, lei, diferite specii de păsări e nemaipomenit.
Ce suveniruri ai cumpărat?
Cel mai fain suvenir l-am luat de la un copil foarte sărac din nord, care făcuse de unul singur o maşinuţă din bucăţi de lemn foarte fin şi pe care scria Toyota.
Superstiții și tradiții ale triburilor din Douala
Ceea ce pentru unii reprezintă un sacrilegiu, în altă parte a lumii poate însemna un act de întrajutorare. Exotici până în măduva oaselor, camerunezii nu duc lipsă de tradiţii neobişnuite. Elena Scutaru ne-a dezvăluit cele mai neobişnuite şase obiceiuri populare pe care le-a descoperit în Camerun:
Strămoşii de pe fundul râului. Oamenii cred în puteri supranaturale şi magie neagră. Întotdeauna există câte un ritual. Ngondo presupune strângerea locuitorilor pe malul râului Wouri pentru a aduce omagii spiritelor naturii. Sunt câteva persoane care reprezintă aceste spirite, mascaţi în ierburi şi frunze. În acelaşi timp se consideră că în adâncurile râului trăiesc spiritele strămoşilor şi o barcă împreună cu câţiva soli pleacă spre mijlocul râului, o persoană se scufundă, stă acolo de la 3 la 9 minute, după care revine cu un mesaj de la aceştia. Cel mai interesant e că mesajul şi cupa în care se află sunt absolut uscate.
Relaţii incestuoase. Dacă membrii unui cuplu în care există legături de sânge se iubesc şi vor să aibă copii împreună, mai întâi de toate trebuie să facă dragoste în faţa întregului sat. Doar în urma acestui ritual sunt scutiţi de blestem.
Secrete culinare. Dacă mânânci preparate gătite de un prieten sau prietenă de aici, rişti să ţi se strecoare ceva în mâncare, pentru a rămâne aici.
Blestemul văduviei, pentru bărbaţi. Dacă îţi moare soţia, e un blestem. Soţul poate fi salvat de blestem dacă doarme cu o prostituată şi în mijloc de noapte fuge gol şi o lasă cu toate hainele şi transmite blestemul lui acesteia.
Blestemul vaduviei, pentru femei. Dacă îţi moare soţul, iarăşi eşti blestemat. Doar că de data asta femeia aruncă cu o haină în mijlocul unui cerc de bărbaţi care sunt de fapt sau fraţii sau rudele decedatului, şi în cel ce nimereşte e alesul de a „o scăpa" de blestem. ;