„O antologie a picturii moldoveneşti” va fi lansată la Chişinău şi Bucureşti

Albumul „O antologie a picturii moldoveneşti” reprezintă o premieră, întrucât este pentru prima dată când se face o selecţie reprezentativă a picturii din Republica Moldova din ultimele trei sferturi de veac, fiind editată în română şi engleză.

Vladimir Bulat, autor al albumului, critic şi istoric de artă a vorbit într-un interviu pentru Adevărul Moldova despre lansarea lucrării şi a subliniat că este gândită mai ales pentru publicul şi piaţa artistică apuseană.

Domnule Vladimir Bulat, vă rog să-mi povestiţi ce înseamnă albumul „O antologie a picturii moldoveneşti”. Cine sunt oamenii care au lucrat la realizarea acestuia şi de ce anume v-aţi ocupat dumneavoastră în procesul de lucru?

Apariţia acestui album se datorează entuziasmului şi fervorii unui singur om, care a crezut de la început până la final în acest proiect. Este vorba de domnul Mariu Marin. Acesta m-a cooptat pe mine ca autor, cunoscător al mediului artistic, al artiştilor, istoriei artei locale şi internaţionale. Nouă ni s-au alăturat pe parcurs şi alţi oameni, care au făcut un design remarcabil, au machetat, stilizat, pregătit pentru tipar etc. Lista celor implicaţi o găsiţi în colofonul albumului. Pentru mine a fost o provocare de natură intelectuală, căci deşi simţeam nevoia unei astfel de antologii, niciodată nu mi se oferise anterior ocazia de a mă implica în mod direct în realizarea acesteia. Literatura Europei beneficiază de o carte devenită un reper clasic, este cea a lui Harold Bloom, Canonul occidental, apărută în 1994 (tradusă în limba română în 1998). Respectând desigur proporţiile şi păstrând o doză maximă de pudoare din cauza comparaţiei, pot afirma că mi-am propus să articulez, la o scară mai mică, o Antologie a picturii moldoveneşti, care să fie un reper pentru întreaga plajă de problematici pe care a traversat-o şi o traversează arta plastică a Moldovei de după al Doilea Război Mondial: realism socialist, expresionism, fotorealism, abstracţionism, postmodernism, bad sau good painting etc.  

În postura de critic şi istoric de artă, cum descrieţi pictura care s-a făcut şi se face în Republica Moldova? Care sunt trăsăturile distinctive ale acestei arte practicate aici, în ţară?

Îmi cereţi să fac o disertaţie doctorală despre pictura din Moldova. Sincer, nu cred că cineva vrea să citească astfel de expuneri într-un cotidian. Însă, ca să nu mă eschivez, vă pot spune că avem o pictură de calibru european, ca tematică, discurs, implicare, profunzime, temeinicie. 

Atunci când vorbim despre pictorii moldoveni ne amintim de Igor Vieru, Mihai Grecu sau Aurel David. Cine sunt pictorii talentaţi care, din păcate, au rămas în umbră? Aţi identificat vreun tânăr pictor moldovean căruia îi preziceţi un viitor luminos în lumea artei?

Aş mai aminti de Valentina Rusu-Ciobanu, Elena Bontea, Andrei Sârbu, Sergiu Cuciuc, Inessa Ţâpin, Mihail Novikov. Pictorii tineri sunt mulţi, deosebit de talentaţi, motivaţi, profunzi, dornici de afirmare, unii au deja o carieră internaţională: Igor Svirnei, Diana Tudose, Tatiana Fiodorova, Alexandrina Hristov, Robert Andersen ş.a.  Roman Tolici, Alexandru Tinei şi Pavel Brăila sunt foarte cunoscuţi în mediile internaţionale, cel din urmă a participat la cel mai important for de artă contemporană: Documenta, în anul 2002.

Care sunt şansele de izbândă ale unui tânăr artist, proaspăt absolvent al Academiei de Arte, care se visează cunoscut, apreciat şi, mai ales, cumpărat în Republica Moldova şi peste hotarele ei?

Vedeţi dumneavoastră, aceasta nu este o întrebare la care e prea lesne să răspunzi! Piaţa liberă, acerba concurenţială a scos în prim-plan un alt mecanism de promovare, mai bine zis mai multe relee de promovare şi comerţ, care este în fond – business corporatist. Pe mine aceste mecanisme mă lasă rece. Artă se face din orice, chiar şi din deşeuri. Din orice se pot extrage foloase băneşti şi sume uriaşe de bani. Bibliografia este deja bogată pe acest subiect. Recomand poate cea mai spectaculoasă investigaţie în acest sens, cartea lui Don Thompson, The $12 Million Stuffed Shark: The Curious Economics of Contemporary Art, apărută în 2007. Concluzia autorului este că suma încasată de o mie de artişti în anii 1980,  în importante galerii din New York şi Londra, echivalează cu cea intrată în posesia a doar 20, în anul 2007.

Revenind la Antologie, nu e riscant să lansezi pe piaţa din Republica Moldova un produs de acest gen, în condiţiile în care se tot spune că arta şi cultura nu sunt apreciate şi nu „vând”? Care este ţelul acestui produs şi ce satisfacţie financiară aşteptaţi?

Nu este deloc riscant, ci chiar necesar, pentru că acest elegant şi necesar album nu are ca ţintă doar publicul din Republica Moldova, este gândit mai ales pentru publicul şi piaţa artistică apusene - acolo lumea e total nefamiliarizată cu ce se întâmplă la noi în materie de artă. Cazurile de artişti pe care le-am pomenit mai sus, sunt prea puţine, din păcate. Nu schimbă deocamdată starea de lucruri. Ţelul acestei cărţi este să suplinească acest gol de informare, promovare, vizibilitate. Vrem să vindem zece mii de exemplare. 

Aţi lucrat în cadrul Ministerului Culturii din România. Sunteţi familiarizat cu activitatea ministerului din Republica Moldova. Cum „etichetaţi” munca acestor instituţii? Ce ar trebui să facă Ministerul Culturii de la Chişinău şi nu face?

Prefer să nu mă pronunţ în acest moment.

Domnule Bulat, vă adresez o întrebare poate banală şi expirată. În Republica Moldova oamenii de cultură se plâng pentru că nu sunt luaţi în seamă de conducere, iar banii alocaţi de stat culturii sunt prea puţini. De ce guvernanţii se preocupă atât de puţin de susţinerea oamenilor de artă?

Există, în opinia mea, un clivaj de neconciliat, între discursul intelectual şi agenda politică. Cele două paliere ale metabolismului public nu se întâlnesc aproape niciodată. De altfel, clasa politică actuală nu este deloc interesată de soarta culturii, a creatorilor de bunuri simbolice. Dar profit de ocazie pentru a-i mulţumi ministrului culturii, doamnei Monica Babuc, pentru seriozitate, implicare şi cunoaşterea temeinică a problemelor ardente ale culturii noastre. Intuiesc însă, că domnia sa nu gestionează un buget mulţumitor, pentru a schimba starea de lucruri existentă.

Din punct de vedere al culturii, cu toate sensurile pe care le comportă această noţiune, moldovenii sunt un popor educat, cultivat?

Moldovenii sunt mai degrabă sensibili, patetici, melancolici, decât cultivaţi. Există o profundă cultură ţărănească la şi în noi, ancestrală, iar acest lucru e pe cale de a se redescoperi prin intermediul culturii urbane culte. Treptat, vom înţelege mai multe.

În casele cui ar trebui să ajungă Antologia Picturii Modoveneşti?

În orice bibliotecă publică sau privată de pe întreg mapamondul. Timpul va arăta cât este de preţioasă această publicaţie bilingvă - este doar un moment tranzitoriu al acestor vremuri de criză spirituală, care nu se mai termină. Dar deja acum pot afirma cu tărie, că e cel mai bun cadou pe care-l poate face un om cultivat şi rafinat.

Mai vreau să adaog, că pe data de 24 septembrie albumul Antologia Picturii Modoveneşti va fi lansat la Bucureşti, în superbul spaţiu al librării Carusel, din reţeaua Cărtureşti. 

Albumul „O antologie a picturii moldoveneşti” a apărut cu sprijinul generos al companiei Getik România  şi a asociaţilor acesteia, Ghenadie Dumanov si Adrian Teodorescu, care au rămas încântaţi de ideea unei astfel de lucrări ce reprezintă şi valorile companiei pe care o conduc. Lansarea albumului va avea loc la Chişinău, pe 15 septembrie, la Berd's Design Hotel, iar lansarea din Bucureşti se va produce pe 24 septembrie, la librăria Carusel.