Jumătate de secol ca o zi a îndrăgostiţilor
0În timp ce tinerii serbează astăzi iubirea, cei care au trecut de vârsta inimioarelor de pluş sau de ciocolată își amintesc cu nostalgie de ziua în care „s-au luat". Galina şi Vasile Dombrov n-au auzit până acum de Valentine's Day. Totuşi, spun ei, se iubesc, se respectă şi sunt alături la bine şi la greu în fiecare zi, de 50 de ani.
Povestea de dragoste dintre cei doi bătrâni a început în anul 1956, când Galina, ucraineancă de origine, era doar o puştoaică de 17 ani şi venise în Moldova în vizită la o rudă. S-au văzut pentru prima dată la dansuri, la casa de cultură, iar din acea clipă, Vasile n-a mai putut să şi-o scoată din minte.
„M-am îndrăgostit la prima vedere. Era brunetă şi frumuşică. La început fugea de mine, dar eu nu m-am dat bătut", povesteşte Vasile, astăzi un bunic de 72 de ani. „Eu eram mai reţinută, însă mi-a plăcut că era instistent. M-a cerut de nevastă peste jumătate de an şi de-atunci nu ne-am mai despărţit", spune Galina, privindu-şi soţul cu ochi duioşi.
Cererea în căsătorie nu a fost nici pe departe una romantică, aşa cum visează astăzi fetele - cu un buchet imens de trandafiri, inel cu diamant şi serenadă la geam. „Am vrut să mă duc la Kiev să-i cer mâna părinţilor, dar era departe. I-am zis într-o zi: «Galinuşca, trece vremea. Hai să ne luăm odată». Mi-a zis «Da» tocmai peste o săptămână", îşi aminteşte Vasile.
S-au căsătorit fără nuntă şi fără fast şi aşa au păşit în lumea adulţilor. Erau ambii studenţi la Politehnică, iar după ore munceau. Tot în acea perioadă a venit pe lume Igor, primul copil, care i-a făcut şi mai determinaţi să agonisaescă pentru mica lor gospodărie. „Aveam amândoi bursă de 18 ruble. Eu lucram la o fabrică de textile cu copilul pe braţe, iar Vasile muncea în construcţii. Eram atât de săraci! Nu aveam nici unde trăi. Trei ani ne-am dus zilele într-o gheretă care abia se ţinea să nu o ia vântul", mărturiseşte femeia. Vasile a fost cel care şi-a pus tânăra familie pe picioare, pentru că, între timp, s-a născut şi Svetlana, „fata tatei".
Cei doi bătrânei s-au completat unul pe altul. El - jovial, impulsiv şi extrem de sociabil - recunoaşte că toată viaţa a fost domolit de temperamentul soţiei, care e mai calculată din fire.
RĂBDAREA, SECRETUL LONGEVITĂŢII
„Am împărţit bucuriile şi necazurile. Am avut şi bune, şi rele, dar ne-am înţeles până la urmă. Eu am fost întotdeauna ca o maşină de idei, pe când nevasta mea le chibzuia pe toate, că era de meserie contabilă. Sunt mândru că am ridicat două case, am sădit sute de pomi, am avut grijă ca ambii copii să înveţe şi i-am aşezat la casa lor", spune cu mândrie nea Vasile, care nu s-a lăsat de lucru nici acum, la bătrâneţe, fiind paznic la o întreprindere.
Nici mătuşa Galina nu stă locului: trebăluieşte cât îi ziulica de mare prin gospodăria de la Cricova, are grijă de găini, de căpriţa preferată şi de cei doi căţei. Dragostea lor este tot mai trainică pe an ce trece, iar secretul longevităţii în cuplu a devenit răbdarea. „Ne-am mai certat câteodată şi noi, ca în orice familie, însă nu m-am gândit niciodată la divorţ. De dragul copiilor am mers mai departe. Cred că dacă m-aş întoarce înapoi, tot cu Vasile m-aş mărita. La anii noştri, dragostea înseamnă respect şi înţelegere. Şi tare multă răbdare", zâmbeşte femeia.