EDITORIAL „Sacrificiul“ preşedintelui Timofti
0Ieri, am aflat că preşedintele Republicii Moldova va deveni mai bogat cu aproape jumătate de milion de lei. Şi asta nu pentru că ar avea acţiuni în vreo afacere de succes sau pentru că i-a murit vreo rudă înstărită de peste hotare care, în lipsa altor moştenitori, i-a lăsat lui toată averea. Şi nici n-a câştigat premiul mare la un ipotetic concurs „Moldovenii au talent" sau la loteria naţională.
Pur şi simplu, Nicolae Timofti (om cumsecade, de altfel) a ajuns, din întâmplare şi prin compromis, la cârma ţării. Iar pentru asta a trebuit să lase fotoliul de preşedinte al Consiliului Superior al Magistraturii şi să renunţe la funcţia de judecător. Şi pentru că statul nostru are grijă de cetăţenii lui (ce-i drept, nu chiar de toţi) „sacrificiul" lui Timofti de a pleca din sistem este răsplătit cu 400.000 de lei, alocaţi din Fondul de rezervă al Guvernului. Nu e nimic ilegal în toată treaba asta, a spus-o chiar ministrul Finanţelor, Veaceslav Negruţa, dar şi dl Timofti a confirmat: „Totul e perfect legal".
Astfel, un judecător care depune cererea de concediere primeşte - nici mai mult, nici mai puţin - o indemnizaţie unică egală cu salariul mediu lunar înmulţit la numărul de ani lucraţi în funcţia respectivă. Se aleg cu sume grase şi procurorii care părăsesc sistemul. Şi ei sunt recompensaţi pentru stresul şi riscurile pe care le implică activitatea lor. Aşa e legea! Dreaptă sau strâmbă, trebuie respectată, inclusiv de şeful statului, care e garantul Constituţiei.
A?! Ce-ai zis, învăţătorule? De ce nu poţi şi tu să laşi naibii creta, caietele şi manualele şi, pe la 50 sau măcar pe la vreo 55 de ani, să te retragi liniştit din sistem cu o torbuşoară burduşită cu valută naţională? Păi, dascăle drag, ia zi mata, ce mare lucru faci acolo la şcoală? Vorbeşti toată ziua de-ţi pierzi vocea, citeşti până literele o iau la fugă din pagină, scrii până îţi amorţesc degetele, mai tragi uşurel de urechi câte un elev care te face să ai mereu calmante la îndemână... Parcă ăsta-i lucru?!
Poftim?! Şi tu, doctore, eşti nemulţumit? Poate vrei să mă convingi că e mare scofală să tai o apendicită sau să scoţi un bebe din burtă?! Nu mai zic de injecţii, ce mare greutate e să nimereşti vâna şi să mai şi ştii ce anume bagi în seringă? Vă distraţi şi voi toată viaţa ca la reality show, aveţi numai senzaţii tari, pe gratis, 24 din 24 de ore. Credeţi că pentru asta aţi merita o indemnizaţie unică de vreo câteva sute de mii de lei pentru anii petrecuţi de veghe la patul de suferinţă al naţiunii? Hai, scumpilor, nu fiţi ridicoli!
În ultimul timp, judecătorii se tot plâng pe la toate colţurile că-i prea mică leafa, că-i prea strâmt biroul, că-s prea multe dosare pe cap de jude onest. Le dă dreptate şi noul şef al Curţii Supreme de Justiţie, şi ministrul Justiţiei, şi preşedintele ţării, şi experţii străini. Cică, fără majorarea salariilor magistraţilor nici reforma Justiţiei n-are sens.
Aş fi şi eu pentru, poate chiar cu ambele mâini, dacă ar depinde de mine. Dar când văd prin ce paradisuri exotice îşi odihneşte oasele „sărmanul" ex-preşedinte al Curţii de Apel Economice, iar apoi mă gândesc la maică-mea care, după 35 de ani în care a moşit mii de femei (inclusiv neveste de înalţi demnitari), în loc să se bucure liniştit de viaţa de pensionară, s-a dus la muncă în Italia, nu-mi mai vine să ridic mâinile, ci să strâng pumnii. „Păi n-am să stau pe capul vostru, cu o mie de lei pe lună", a fost argumentul mamei, care rămâne în picioare de ani de zile, chiar dacă, între timp, au venit „ai noştri" la putere. Nu de minister al diasporei are nevoie mama, stimaţi guvernanţi...
EDITORIAL Vremea trece, pietrele rămân
EDITORIAL Adevărul despre 7 aprilie, îngropat în bâlbe