EDITORIAL De ce Dodon trebuie să rămână în opoziţie?

Odată cu alegerea Preşedintelui Republicii Moldova, criza politică şi constituţională care durează de aproape trei ani ia sfârşit. Mai mulţi actori politici şi-au arogat merite exclusive în alegerea lui Nicolae Timofti drept şef al statului.

Unul dintre aceştia este Igor Dodon, şeful Partidului Socialiştilor, care a mărturisit explicit acest lucru într-un interviu pentru Radio Europa Liberă realizat de Valentina Ursu.

Afirmaţia este una justificată, nu încape îndoială, doar că trebuie de amintit mai întâi faptul că AIE 2 a reuşit în sfârşit performanţa de a vota în bloc, solidar, pentru un candidat. Nu ştim însă pe moment ce se ascunde în spatele tentativei lui Dodon de a poza drept „salvator al naţiei".

Dacă e vorba de încercarea de a capitaliza pe seama celor care s-au dezamăgit de Partidul Comuniştilor şi liderul acestuia Vladimir Voronin, este firesc să se vrea acest lucru şi cred că societatea civilă trebuie să susţină o asemenea intenţie care ar duce la scăderea aderenţei faţă de un partid ramolit şi încremenit în proiect.

În cazul în care însă Dodon şi mica lui echipă de transfugi - asta e identitatea lor, până a fi recunoscuţi drept socialişti va mai trebui să treacă multă vreme - dă de înţeles că vor şi nişte posturi pentru votul din 16 martie, atunci situaţia e puţin diferită, eufemistic vorbind.

Deocamdată, Marian Lupu a spus că Dodon nu ar fi pretins niciun fel de funcţii, dar Mihai Ghimpu se pare că nu-i dă crezare, lansând ideea că liderul socialist ar vrea să distrugă AIE-2. Este adevărat că însuşi Dodon a vorbit de decesul Alianţei, pretinzând că ea nu mai este viabilă atâta timp cât una din stipulările acesteia care se referă la partajarea postului de preşedinte al Parlamentului nu mai este în picioare.

Mai degrabă aici e vorba de o grilă de interpretare prea îngustă a ceea ce înseamnă o alianţă. Dovadă că Ghimpu cere în schimb o altă funcţie, cea de procuror general, care e deţinută de PD. Deci, se poate negocia şi merge mai departe. Şi prim-ministrul Vlad Filat este de aceeaşi părere - că guvernarea nu are nevoie de o reformatare până la sfârşitul mandatului.

În momentul în care Dodon ar pretinde totuşi nişte funcţii, cred că acest lucru l-ar dezavantaja pe termen lung. În primul rând, va da apă la moara propagandei comuniştilor care şi aşa trâmbiţează întruna că Dodon, Greceanâi şi Abramciuc sunt încarnarea perfectă a „trădării", a politicienilor fără scrupule, care îşi urmăresc cu orice preţ interesele proprii şi aşa mai departe.

În al doilea rând, la următoarele alegeri parlamentare, Partidul Socialiştilor nu va avea avantajul de a poza în partid care să arate îndreptăţit cu degetul la guvernarea actuală, invocând cutare sau cutare promisiune neonorată, starea deplorabilă dintr-un domeniu sau altul.

Cu alte cuvinte, nu va putea să capitalizeze la maxim din contul susţinătorilor actuali ai PCRM, care se pare că nu sunt atât de mulţi după cum au arătat mitingurile organizate de acesta în centrul Chişinăului. Aceasta este, de fapt, misiunea istorică a PSRM şi a lui Dodon, să disloce acest partid şi să nu-i permită să revină niciodată la putere în formula pe care am cunoscut-o opt ani la rând.

Pentru reuşita acestui program, trebuie să se ţină cât mai departe de actuala guvernare, ceea ce, lesne de înţeles, nu-i va fi prea greu. Mai dificil va fi să-şi articuleze un mesaj care ar face PSRM distinct de PCRM.

Electoratul comuniştilor este foarte ataşat unei ideologii sovietice, potrivit căreia Republica Moldova trebuie să rămână alături de Rusia, în sfera ei de influenţă, ţinând foarte mult şi la ideea că limba şi cultura rusă ar fi superioară şi ar trebui să-şi păstreze hegemonia aşa cum a fost şi în timpul Uniunii Sovietice.

Prin faptul că a votat un preşedinte împreună cu AIE 2 Dodon sugerează că legăturile sale cu Moscova au fost exagerate şi, prin urmare, electoratul său ţintă va fi în continuare segmentul românofon, nu cel rusofon, care e greu de recuperat după această „lovitură". Or, dacă Putin ar fi avut ascendenţă totală asupra sa aşa cum s-a pretins, nu ştiu cum ar fi putut scăpa ocazia de a-i ordona lui Dodon să nu voteze şi să provoace astfel alegeri anticipate în Moldova.

Rusia ar fi profitat de un plus de instabilitate în spaţiul post-sovietic, mai ales acum când contestările stradale la ea acasă în legătură cu corectitudinea alegerilor sunt încă în toi, ceea ce este jenant pentru o ţară care îşi caută împlinirea destinului său neo-imperial în spaţiul post-sovietic fără a avea însă capacităţile şi resursele necesare.

Citește cele mai importante știri din Republica Moldova pe Adevarul.md