De ce nu am urmat modelul baltic?

Recent în Letonia a avut loc un referendum la care cetăţenii acestei ţări erau îndemnaţi să răspundă la o întrebare: dacă vor sau nu ca limba rusă să devină a doua limbă de stat. Plebiscitul a fost iniţiat de un lider al comunităţii rusofonilor din Letonia.

Oficialii letoni, inclusiv preşedintele Andris Berzins, nu au fost nici pe departe încântaţi de iniţiativă, mai ales că ţara trece printr-o recesiune economică complicată. Mai mult, letonii au văzut în această propunere a rusofonilor o încercare de a destabiliza situaţia din ţară. S-au mobilizat şi rezultatul a fost oarecum previzibil, prezenţa la vot fiind mai ridicată chiar decât la referendumurile anterioare, de circa 7o%. Mai exact, „contra" declarării limbii ruse drept a doua limbă de stat s-au exprimat aproape 75% din cetăţenii care s-au prezentat la referendum, adică circa 822.000 de persoane. „Pentru" s-au exprimat în jur de 25% din respondenţi sau 273.000.

Spre deosebire de Republica Moldova, Letonia (şi Estonia) a introdus restricţii în ceea ce priveşte acordarea cetăţeniei, condiţionând aceasta prin cunoaşterea limbii majorităţii. Vreme de peste două decenii de la adoptarea Legii cetăţeniei, vorbitorii de rusă se plâng întruna că sunt discriminaţi, trimiţând petiţii la Bruxelles şi organizând, acum câţiva ani, mitinguri la care îşi exprimau revolta faţă de politica statului leton în materie lingvistică. La un moment dat s-au calmat, dar iată că anul acesta au repus pe tapet o veche obsesie, probabil, nu fără implicarea Moscovei, care e la mare strânsoare acum, dat fiind protestele anti-Putin. De aceea, nu este exclus ca referendumul să fie o iniţiativă venită de la Kremlin. Mitingurile de protest organizate la Chişinău de către comunişti şi aliaţii lor roşchişti fac parte din acelaşi scenariu. Pe lângă ţinta declarată a protestelor - critica faţă de AIE-2, ceea ce face Voronin şi clica sa este şi un gest de solidaritate cu Putin.

Revenind la referendumul din Letonia, mă întreb ce s-ar întâmpla la noi dacă ar fi organizat unul similar. Nu cred că există un pericol, avem o societate care e foarte sensibilă la problemele identitare. S-a văzut clar acest lucru în 2002, când comuniştii au încercat să introducă predarea limbii ruse din clasa a II-a în şcolile româneşti. Cu toate acestea, limba rusă este disproporţionat de prezentă în spaţiul public. Toleranţa majorităţii vorbitoare de limbă română şi uşurinţa cu care se trece la limba rusă îi descurajează pe rusofoni să înveţe româna. Mai multă insistenţă din partea etnicilor români, fără brutalitate, n-ar strica.
Vorba e că limba română trebuie să devină un vehicul de integrare socială, iar o societate nu poate funcţiona dacă o parte importantă a ei trăieşte într-o stare de ghetoizare lingvistică şi, de multe ori, nu este la curent cu ceea ce se discută în spaţiul public, la televiziune şi radio. Este astfel conectată mai mult la mass-media de la Moscova decât la cea din Chişinău, iar această realitate determină şi reproducerea unor comportamente şi atitudini din arsenalul sovietic.

S-a discutat şi la noi de ce am adoptat varianta „0" în chestiunea cetăţeniei, adică acordarea acesteia tuturor rezidenţilor la ziua declarării independenţei, şi nu am urmat exemplul leton sau eston (Lituania a adoptat şi ea, ca şi noi, varianta „0"). Acest lucru într-adevăr ar fi rezolvat mai uşor problema însuşirii limbii române de minoritari şi, până învăţau ei limba şi erau excluşi de la vot, am fi avut un parlament cu o componenţă naţională românească, ce ar fi pregătit accederea noastră în UE.

În discuţia respectivă se uită însă faptul că proporţia căsătoriilor interetnice la noi era de circa 30%, conform recensământului din 1989, în timp ce la baltici cifra era de trei ori mai mică. Adică, gradul nostru de deznaţionalizare era mult mai mare şi politicienii de atunci se temeau că astfel măsura ar fi creat conflicte în o treime din familiile moldovene... Un calcul greşit, să ne aducem aminte cu câtă sârguinţă învăţau limba română rusolingvii noştri până în 1994, când agrarienii le-au spus că nu e obligatoriu să o cunoască...