Biserica Măzărache, o fortăreaţă în inima cetăţii

Cea mai veche clădire din Capitală este ferită de ochii orășenilor și ai turiștilor. Istoricii propun ca locașul să fie transformat într-un centru cultural-spiritual.

Construită în 1742, Biserica Măzărache este cel mai vechi şi cel mai valoros edificiu din oraş, singurul care păstrează arhitectura medievală moldovenească. În jurul ei se află şi cea mai veche necropolă a Capitalei, datată cu secolele XV-XVI, iar pe aceeaşi colină izvorăşte apa de la care-şi trage numele Chişinăul. În 1955, autorităţile sovietice au cedat monumentul ruşilor de rit vechi în schimbul bisericii lor, care fusese demolată în timpul construcţiei bulevardului Tineretului (azi Grigore Vieru). Fiind o comunitate închisă, până nu demult lipovenii n-au lăsat picior de străin să calce pe acele locuri. Chiar şi specialiştii au ajuns să studieze vestigiile doar după intervenţia Ministerului Culturii.

„Ne-au spus că nu se poate şi gata, motivând cu tradiţia lor. Mai mult, s-au plâns Ambasadei Ruse că săpăturile sunt finanţate de români şi că vrem să le luăm biserica", îşi aminteşte arheologul Ion Tentiuc. Porţile bisericii sunt închise şi acum. „Ca să nu umble tot felul de boschetari", explică dascălul Feodot Eremeev, pe care-l găsim aici. Dacă vreun turist rătăcit însă îndrăzneşte s-apese butonul soneriei electrice, poate intra în curte, nu şi în locaşul sfânt. Un aviz la intrare spune clar că oamenii botezaţi în afara bisericii de rit vechi pot urmări slujba doar de pe prag. Femeile n-au voie înăuntru dacă sunt machiate, fără broboadă, în pantaloni, şorţi, haine decoltate sau transparente, bărbaţii - în cămăşi cu mânecile scurte, cu cravată şi fără brâul tradiţional. Fotografiatul este interzis.

FOTO: Dascălul Feodot ne-a lăsat să intrăm doar în curtea bisericii

AU DISTRUS CIMITIRUL VECHI

De-a lungul anilor, staroverii au construit câteva anexe în ogradă. Alarmaţi, istorici şi oameni de cultură au atenţionat că intervenţiile au fost inadecvate. Vechiul cimitir a fost practic distrus, iar imaginea de altădată a bisericii - ştirbită. „Au săpăt cu hârleţul, au încărcat pământul cu oseminte şi l-au dus la gunoi", susţine preotul Emanuil Brihuneţ, membru al Comisiei naţionale monumente istorice. „Dacă n-am fi făcut periodic reparaţii, biserica ar fi fost demult distrusă. Când am primit-o, acolo era depozit, acoperişul era spart", spune, în replică, Piotr Donţov, preşedintele mişcării Unitatea spirituală rusă. Specialiştii au cerut de nenumărate ori retrocedarea bisericii pentru ca aici, în vatra Chişinăului, să fie deschis un centru cultural-spiritual, cu muzeu, bibliotecă şi arhivă. Au propus şi o soluţie: municipalitatea să aloce lipovenilor un teren pentru construcţia unui locaş nou, pe banii statului. Autorităţile au ignorat însă toate apelurile. ;

CTITORIE PENTRU ACHITARE

Numele bisericii vine de la ctitorul ei, Vasile Măzărache, pârcălab (primar) de Chişinău. Potrivit legendei, cineva a depus o plângere împotriva lui la guvernatorul turc al Tighinei, care l-a chemat pentru explicaţii. Se știa că acesta este un om aspru și nimeni dintre pârâți nu se mai întorcea viu de la Tighina. Măzărache s-a rugat lui Dumnezeu şi a promis că va construi o biserică în Chișinău, dacă va scăpa cu viaţă. După ce a fost achitat, a înălțat locașul de cult. Istoricii susțin însă legenda, ca multe altele din Republica Moldova, a fost transformată după 1812 pentru a acredita ideea că toată Moldova era o provincie turcească. În realitate, Vasile Măzărache nu putea fi chemat decât în fața domnului Moldovei din epocă (Constantin Mavrocordat sau succesorul său Constantin Racoviță), deoarece Chișinăul nu făcea parte din Raiaua Tighinei (teritoriu otoman ca și Bugeacul), ci din Principatul Moldovei, stat vasal al turcilor, dar autonom.