Zbuciumul autorităţilor de la Beijing
0Adevărata încercare pentru Guvernul de la Beijing abia urmează, probabil în zilele ce vin. Conducătorul chinez n-a lăsat nimic neîncercat din ce putea fi încercat pentru a exercita presiune asupra comitetului Nobel să nu-i acorde activistului Liu Xiaobo Premiul pentru Pace.
Însă, norvegienii nu doar că l-au ales pe Liu, condamnat la 11 ani de închisoare pentru viziunile sale democratice, ci au şi făcut publice ameninţările primite din partea Chinei. Aceasta este adevărata victorie pentru independenţa premiilor Nobel. Desigur, gestul reprezintă şi un prejudiciu de imagine pentru Guvernul chinez. Se va înfoia şi izola din nou conducerea chineză, va fi ea măcinată de teorii ale conspiraţiei, potrivit cărora Occidentul vrea să pună capăt măririi Chinei? Sau decizia Comitetului Nobel va fi considerată, la Beijing, un impuls pentru reforma politicului?
Premierul Wen Jiabao a anunţat de şase ori în ultimele 40 de zile, reforme politice. Nu a precizat, însă, ce anume vrea să modifice. Liu Xiaobo a obţinut înalta distincţie pentru că de 20 de ani strigă, fără a se abate de la drum, fără violenţă, că ţara trebuie să depăşească modelul învechit al monopolului puterii deţinut de unicul Partid. Spune şi ce trebuie schimbat: că doar prin separarea puterilor în stat, cu ajutorul unei prese libere, a unei Justiţii independente şi cu deputaţi aleşi, China va putea, intern, să-şi controleze dezvoltarea, în exterior, să fie o prezenţă mai credibilă. Exact acestea sunt aşteptările statelor riverane dar şi ale restului lumii de la o putere cu o armată din ce în ce mai mare, cu o nevoie acută de resurse şi cu pretenţii teritoriale.
Aceste transformări sunt aşteptate şi în interiorul Chinei, în care succesul economic merge alături de distrugerea mediului înconjurător, de o corupţie endemică, de o justiţie nedreaptă şi un dezechilibru social. Capetele refractare din Partid, care amestecă interesele economice cu monopolul puterii se împotrivesc cu înverşunare unor reforme politice adevărate, care pentru ei ar însemna să piardă puterea şi controlul. Acesta este şi motivul pentru care mai-marii din Partidul Chinez au ordonat de patru ori în două decenii arestarea lui Liu Xiaobo, care este de fapt un reformator şi nu un pucist.