Următorul Cernobîl? Centrala nucleară ascunsă din Iran care înspăimântă SUA

Tensiunile din jurul programului nuclear iranian s-ar putea intensifica în 2013, în contextul în care sancţiunile se înăspresc, Israelul ameninţă cu atacuri militare, iar centrifugele pentru îmbogăţirea uraniului continuă să funcţioneze.

Dacă până în prezent atenţia a fost mereu îndreptată spre două instalaţii de îmbogăţire a uraniului (Natanz şi Fordow), o a treia se dovedeşte a fi şi mai periculoasă.

Situată între două sate de pescari, centrala nucleară Bushehr a fost tot timpul privită ca fiind „faţă acceptabilă“ a programului nuclear din Iran. Bushehr a fost construită de o echipă de ingineri ruşi şi este în permanenţă monitorizată de Agenţia Internaţională pentru Energie Atomică (IAEA), iar în prezent produce electricitate. Mulţi experţi în energie nucleară sunt de părere că nu stârneşte aceeaşi îngrijorare precum celelalte două centrale.

Totuşi, Bushehr s-ar putea dovedi a fi una dintre cele mai periculoase piese din puzzleul nuclear iranian, iar asta din cauza planificării haotice şi a problemelor tehnice, care o pot transforma în următorul Cernobîl, dezlănţuind un dezastru umanitar şi pagube economice explozive în zona bogată în petrol.

Problemele tehnice din ultimele 12 luni au stârnit îngrijorări cu privire la capacitatea Iranului de a gestiona centrala care a fost închisă în luna octombrie pentru a limita potenţialele daune.

Un factor la fel de important este şi amplasamentul centralei, într-o zonă cu activitate seismică ridicată, ceea ce creşte riscul unei catastrofe asemănătoare cu cea de la Fukushima. Dacă nu se vor lua măsuri, probabilitatea unui accident este prea mare pentru a fi ignorată de comunitate internaţională.

Un incident similar cu cel de la Cernobîl în Bushehr nu va provoca numai pagube  imense în sudul Iranului, ci şi în cele şase ţări bogate în petrol şi gaze, din Consiliul de Cooperare din Golf, din care fac parte Bahrain, Kuweit, Oman, Qatar, Arabia Saudită şi Emiratele Arabe. Radiaţiile nucleare din aer şi din apă ar putea afecta transportul de petrol din Strâmtoarea Ormuz, una dintre cele mai importante rute. Preţul petrolului ar creşte vertiginos, iar economia globală s-ar confrunta cu un adevărat uragan. 

Radiaţiile radioactive ar putea contamina câmpurile petroliere şi instalaţiile de desalinizare care furnizează apă pentru localnici. Acest lucru ar reprezenta un dezastru total pentru statele din Golf şi ar pune în pericol Flota a cincea a Marinei SUA, staţionată în Bahrain. 

Nu putem ignora această problemă, chiar dacă atenţia s-a concentrat mereu pe celelate două zone. Atât accidentul nuclear de la Cernobîl, din 1986, cât şi cel de la Fukushima, din 2011, întăreşte ideea că neaşteptatul poate avea loc la centralele nucleare. 

Iranul este singura ţară cu o centrală nucleară care nu a semnat Convenţia pentru Siguranţă Nucleară din 1994. Tratatele sunt importante, dar nu suficiente. Vecinii Iranului ar trebui să colaboreze cu Statele Unite ale Americii şi cu alte puteri mondiale pentru a găsi un plan în caz de dezastru. ONU ar trebui să înfiinţeze un comitet care să analizeze problemele centralei Bushehr şi să ofere asistenţă tehnică, pentru a minimiza riscul unui accident.

IAEA ar trebui să se concentreze pe siguranţa centralei Bushehr cu aceeaşi atenţie de care se foloseşte pentru a detecta programele destinate fabricării de arme nucleare. De acest lucru depind sute de mii de vieţi, dar şi pieţele de petrol, economia globală şi securitatea colectivă globală.

Editorial „The New York Times“, publicat pe 2 ianuarie 2013