Pregătirile pentru Cupa Mondială 2022 din Qatar, paravan pentru sclavia modernă

Qatarul s-a lansat în investiţii masive de miliarde de dolari pentru a construi hoteluri, reţele de metrou, centre comerciale şi stadioane, pregătindu-se pentru agitaţia Cupei Mondiale, eveniment pe care îl va găzdui în 2022. Însă dincolo de imaginea strălucitoare a acestei poveşti de succes, sunt muncitorii care ridică cu propriile mâini clădirile incluse în proiectele dezvoltatorilor, prost plătiţi, ignoraţi, exploataţi, sclavi moderni.

O parte a visului găzduirii Cupei Mondiale din 2022 este construirea infrastructurii necesare pentru desfăşurarea în condiţii optime a competiţiilor, găzduirea zecilor de mii de turişti, fani ai fotbalului din toată lumea şi asigurarea accesului la orice punct de interes pentru străini. Deocamdată, lucrurile sunt începute doar la sud de capitala Doha, la stadionul Al-Wakrah. Mai este nevoie de hoteluri, stadioane, străzi, poduri, parcări şi o extidere a reţelei de metrou.

La aceste proiecte lucrează miile de muncitori imigranţi aduşi special în Qatar prin intermediul diverselor agenţii obscure, deşi organizatorii susţin că nu sunt legate în mod direct de Cupa Mondială ce va avea loc peste alţi opt ani. În fapt, membrii comisiei din cadrul Cupei Mondiale încearcă să nu arate că eforturile de a aduce această competiţie majoră în deşert au costat deja vieţile a sute de oameni, notează publicaţia „Der Spiegel”.

Numai în 2012-2013 au murit în Qatar cel puţin 964 de muncitori veniţi din India, Nepal şi Bangladeş, mulţi dintre ei dându-şi viaţa chiar în şantierele de lucru, numărul fiind şi de confirmat de autorităţile locale. Iar oricât de absurdă ar părea ideea de a muta un între turneu de fotbal de o asemenea amploare tocmai în deşert, imigranţii nu au altă posibilitate decât să se trezească în fiecare zi înainte de răsăritul soarelui şi să-şi ocupe locurile bine-ştiute pe şantiere.

Fiecare dintre cei 1.4 milioane de imigranţi se teme zilnic că aceea ar putea fi ultima zi în care se va mai trezi dimineaţa, din cauza pericolelor la care sunt supuşi şi a condiţiilor lejere de securitate a muncii. Majoritatea vin din ţări sărace precum India, Pakistan, Nepal, Filipine, Sri Lanka, Egipt.

Marile companii de construcţii îi tratează de parcă i-ar poseda ca scalvi, situaţie ce a fost permisă mai ales din cauza legilor de pe piaţa muncii neaplicate corect în Qatar. Fiecare străin care vrea să muncească în Qatar trebuie să aibă un „tutore”, sponsor, supravegheator , acest sistem fiind numit Kafala. Potrivit acestui aranjament,. Niciun muncitor nu-şi poate schimba jobul şi nici nu poate părăşi ţara fără permisiunea supraveghetorului lui, precizează „Der Spiegel”.

Deşi Guvernul de la Doha a încercat să emedieze o parte din probleme, cum ar fi acordarea de vize muncitorilor imigranţi pentru părăsi ţara şi aplicarea de sancţiuni companiilor care reţin paşapoartele muncitorilor, reforma nu a fost niciodată implementată cu adevărat. Deşi Qatarul este o ţară bogată, cu importante rezerve de subsol şi cu un Produs Intern Brut mai mare decât majoritatea ţărilor din lume, muncitorii din şantiere sunt extrem de prost plătiţi. 

Boom-ul construcţiilor a atras comapnii din ţări dezvoltate cum ar fi Marea Britanie, Germania, China, care nu sunt dispuse să-ţi împartă profiturile cu indienii şi nepalezii. Pentru cinci zile pe săptămână, între opt şi zece ore de muncă, un muncitor primeşte aproximativ 300 de euro lunar. Bani care sunt trimişi mai departe, de cele mai multe ori, familiilor îngreunate din ţările natale ale muncitorilor.

Pe lângă faptul că sunt plătiţi foarte prost, muncitorii sunt nevoiţi să trăiască în condiţii mizere, nepotrivite pentru traiul uman. Ei sunt îngrămădiţi câte patru, cinci în camere strâmte, unde gândacii umblă nestingheriţi pe obiectele de mobilier sau pe jos, în clădiri unde există doar trei grupuri sanitare la 100 de muncitori, unde mirosul este mereu greu, unele geamuri sparte, ventilatoare stricate. Tragic este că foarte puţini dintre străini ar putea părăsi ţara dacă ar vrea, majoritatea fiind forţaţi să rămână în Qatar deoarece nu-şi pot permite biletele de avion pentru întoarcerea acasă.

Există şi situaţii tragice ale unor imigranţi care nu şi-au mai promit salariile de luni bune sau care nici nu mai lucrează, nici nu au fost plătiţi. Unii dintre ei şi-au adunat forţele şi puţinele economii pentru a da în judecată compania care le datorează bani, însă sistemulde justiţie din Qatar nu le oferă sorţi de izbândă, fiind amânaţi şedinţă după şedinţă.

Acum lumea întreagă este cu ochii pe micul stat din Golful Persic. Speranţa există, snt anunţate mici îmbunătăţiri în ce priveşte tratamentul acordat imigranţilor, cum ar fi spaţii mai mari pentru cazare, cablu TV şi saloane com,une pentru petrecerea timpului liber, camere cu cel mult patru paturi, câte un cont bancar creat pentru fiecare mucnitor. Însă beneficiarii vor fi fdoar muncitorii de la şantierele de construcţii legate în mod direct de Cupa Mondială. Iar ei sunt aproximativ 200, în prezent.