Omul timpului său

"Nimeni nu devine omul ţării sale dacă nu este omul timpului său. Franţa l-a ales duminică pe acest om. Alegerea lui Nicolas Sarkozy reprezintă mai puţin victoria unui partid asupra altuia,

"Nimeni nu devine omul ţării sale dacă nu este omul timpului său. Franţa l-a ales duminică pe acest om. Alegerea lui Nicolas Sarkozy reprezintă mai puţin victoria unui partid asupra altuia, cât întâlnirea ţării cu cel mai perfect contemporan al său. (…) Franţa voia un astfel de om, pentru a depăşi un anume profil al guvernanţilor, prin care alegătorii erau consideraţi incapabili să înţeleagă interesele profunde ale ţării. Îl voia pentru a renunţa la un singur mod de gândire, la valorile culturii sale, alegând relativismul cultural mondial. În fine, îl voia pentru a-şi regăsi calea destinului său, rechemând, prin integrarea republicană, regulile unei vieţi comune în cadrul naţiunii (…) Nicolas Sarkozy nu va fi George Bush. Franţa vrea o revoluţie neoconservatoare, dar nu vrea să urmeze modelul care a inspirat-o. Ea vrea să-şi regăsească propriul geniu, stăpânindu-şi propriul ei destin, aşa cum au făcut neoconservatorii americani cu propriul destin. A sosit ora de adevăr al naţiunilor. Până unde va putea merge o mondializare gândită ca o desfiinţare a temperamentelor istorice? De mai mulţi ani, mulţi dintre noi au cerut o refacere intelectuală şi morală care să permită punerea în practică a unei noi metode de acţiune politică. Ce aşteptăm de la putere? Autoritate, eficacitate, puterea exemplului. A guverna nu înseamnă să urmezi moda zilei, ci să acţionezi pentru a face să triumfe tocmai acţiunea". (Michel Guenaire, avocat şi scriitor)