Obama şi liderii africani
0Obama a surprins deschizând uşa Casei Albe tinerilor, şi nu liderilor africani.
În iulie 2009, preşedintele american lua cuvântul în Parlamentul din Accra, capitala Ghanei. „Nicio ţară nu poate crea bunăstare dacă liderii ei îi folosesc economia pentru propria înavuţire", declara cu acel prilej Obama. Un an mai târziu, liderul de la Casa Albă a organizat la Washington un forum, care se desfăşoară în aceste zile (3-5 august).
La eveniment, altminteri unul de anvergură, participă circa 120 de tineri proveniţi din societatea civilă şi sectorul privat, din mai multe state ale Africii subsahariene. Scopul e un schimb de experienţă şi idei cu tineri americani. În principal, discuţiile se vor axa pe buna guvernare, crearea de locuri de muncă, managementul întreprinderilor şi drepturile omului. Preşedintele Obama i-a invitat pe aceşti tineri la Casa Albă, la una dintre acele reuniuni care îi plac lui: o adunare lipsită de protocol, în care şeful statului se întreţine cu toţi invitaţii şi le răspunde la întrebări.
Organizarea acestui forum demonstrează că Barack Obama, al cărui tată e originar din Kenya, a dorit să celebreze şi el în manieră personală cei 50 de ani de independenţă a ţărilor africane francofone. Dar a surprins deschizând uşa Casei Albe tinerilor, şi nu liderilor africani. Într-o aşa măsură încât unii vorbesc de „o sfidare la adresa şefilor de stat africani" şi „o tiflă la adresa lui Nicolas Sarkozy". Pentru a marca acelaşi eveniment, preşedintele francez s-a înconjurat de mai mulţi lideri africani, pe care i-a invitat la sărbătorirea zilei naţionale a Franţei, la 14 iulie. Sarkozy şi invitaţii săi au asistat şi la o paradă militară, în care au defilat atât soldaţi francezi, cât şi africani.
De la sosirea sa la Casa Albă, Barack Obama nu a primit oficial decât patru şefi de stat şi un premier africani. Mulţi dintre liderii continentului negru au sperat că festivităţile de la Washington, dedicate celor 50 de ani de independenţă, le vor oferi prilejul de a-l vizita pe preşedintele american la el acasă. Eşec pe toată linia. Obama a preferat să invite persoane care, deşi nu fac parte din guverne, îşi pot aduce contribuţia la democratizarea ţărilor de provenienţă, şi nu dictatori notorii.