O şansă pentru nord-coreeni

Moartea „conducătorului iubit" ar putea însemna o mică şansă la vremuri mai bune pentru sub-coreeni. Cheia reformelor ar fi desfiinţarea dinastiei feudale Kim, care a condus ţara de la fondarea ei, în 1948.

Aşa cum arată istoria recentă a Chinei şi a fostei Uniuni Sovietice, conducerea discreţionară de către un singur om (sau un mic cerc de lideri) este cea mai proastă dintre alternativele posibile. Ororile lui Mao şi ale lui Stalin au fost posibile din cauza unei combinaţii dintre ideologia fermă şi concentrarea unei imense puteri în puţine mâini. S-ar putea spune acelaşi lucru despre foametea care a ucis peste un milion de nord-coreeni în anii '90. 

Deşi departe de idealurile democratice, difuzia relativă a puterii în China şi Rusia moderne presupune limitări şi constrângeri pentru cercurile interne ale guvernului din Beijing şi Moscova. Atunci când liderii încearcă să exercite prea mult control, efectul compromisului dintre diferite personalităţi şi interese în cadrul unui grup mai mare de lideri cu tendinţe autoritare nu e un lucru rău. 

Deşi Coreea de Nord sub Kim Jong Il a dezvoltat o reţea complexă de instituţii civile şi militare, majoritatea acestora e condusă de rude  şi asociaţi loiali ai „conducătorului iubit".  Totuşi, e de necrezut că Kim Jong Un va avea la fel de multă putere şi autoritate ca tatăl şi bunicul său, date fiind tinereţea şi lipsa lui de experienţă.

Cum planurile de succesiune au fost începute abia în 2008, e aproape sigur că moartea lui Kim Jong Il s-a produs prea devreme pentru ca acesta să poată consolida guvernarea fiului său.  Kim Jong Un va avea mari dificultăţi în a-şi impune puterea asupra regimului. Reforma politică nu e o speranţă realistă pentru Coreea de Nord, deocamdată. Cel mai bun rezultat ar fi încropirea unei versiuni asemănătoare modelului autoritarist  al Chinei. E necesar ca Beijingul să împingă Phenianul în această direcţie.

Pentru aceasta, Phenianul are nevoie ca vocea tehnocraţilor să fie auzită în organismele sale politice la nivel înalt şi să nu fie redusă la tăcere de o dinastie familială care izolează ţara de lume pentru a rămâne la putere. Ascederea la putere a unui „tovarăş" mai slab, precum Kim Jong Un, este un pas către posibilitatea unui viitor mai bun pentru poporul nord-coreean.