Mărturia unei jurnaliste care fuge din calea talibanilor: „Nu există un loc sigur unde să merg. Forţează familiile să-şi dea fiicele ca soţii pentru luptători”
0Odată cu retragerea trupelor americane din Afganistan, talibanii cuceresc teritorii după teritorii. Ce se întâmplă cu oamenii care locuiesc în aceste locuri, descrie o tânără jurnalistă afgană care în aceste momente fuge din calea talibanilor.
Are 22 de ani şi de câteva zile viaţa ei s-a schimbat radical. Era jurnalistă de ştiri, iar acum se ascunde şi fuge din calea talibanilor. Mărturia este a fost publicată de jurnaliştii de la The Guardian, citaţi de Digi24.
„Acum două zile a trebuit să fug de acasă şi să las în urmă viaţa mea din nordul Afganistanului după ce talibanii mi-au luat oraşul. Sunt încă pe fugă şi nu există un loc sigur unde să merg”.
„Săptămâna trecută eram jurnalist. Astăzi nu pot scrie sub propriul meu nume sau să spun de unde scriu sau unde sunt. Toată viaţa mea a fost distrusă în doar câteva zile. Sunt atât de speriată şi nu ştiu ce se va întâmpla cu mine. Voi mai merge vreodată acasă? Îmi voi vedea părinţii din nou? Unde voi merge? Autostrada este blocată în ambele sensuri. Cum voi supravieţui?”, îşi începe mărturia o tânără din Afganistan, ţară care cade zi de zi tot mai mult în mâna talibanilor.
„Decizia mea de a-mi părăsi casa şi viaţa nu a fost planificată. S-a întâmplat foarte brusc. În zilele trecute, întreaga mea provincie a căzut în mâna talibanilor. Singurele locuri pe care guvernul le controlează în continuare sunt aeroportul şi câteva birouri de poliţie. Nu sunt în siguranţă pentru că sunt o femeie de 22 de ani şi ştiu că talibanii forţează familiile să-şi dea fiicele ca soţii pentru luptătorii lor. De asemenea, nu sunt în siguranţă pentru că sunt jurnalist de ştiri şi ştiu că talibanii vor veni să mă caute pe mine şi pe toţi colegii mei.
Talibanii caută deja persoane pe care vor să le reţină. În weekend managerul meu m-a sunat şi mi-a cerut să nu răspund la niciun număr necunoscut. El a spus că noi, în special femeile, ar trebui să ne ascundem şi să scăpăm din oraş dacă putem.
În timp ce îmi făceam bagajele, auzeam gloanţe şi rachete. Avioane şi elicoptere zburau deasupra capului. Au fost lupte pe străzi chiar în faţa casei. Unchiul meu s-a oferit să mă ajute să ajung într-un loc sigur, aşa că am luat telefonul şi un chadari (burka afgană completă) şi am plecat. Părinţii mei nu au vurt să plece, chiar dacă casa noastră este acum în prima linie a bătăliei pentru oraş. Pe măsură ce focul de rachete s-a intensificat, m-au rugat să plec pentru că ştiau că traseele din oraş vor fi închise în curând. Aşa că i-am lăsat în urmă şi am fugit cu unchiul meu. Nu am mai vorbit cu ei de când telefoanele nu mai funcţionează în oraş.
În afara casei era haos. Am fost una dintre ultimele tinere rămase în cartierul meu care a încercat să fugă. Am putut vedea luptători talibani chiar în faţa casei noastre, pe stradă. Erau peste tot. Slavă Domnului, am avut faţa acoperită, dar chiar şi atunci mi-a fost frică să nu mă oprească sau să mă recunoască. Tremuram când mergeam, dar încercam să nu par speriată.
Imediat după ce am părăsit casa, o rachetă a aterizat chiar lângă noi. Îmi amintesc femei şi copii ţipând şi plângând, alergând în toate direcţiile.
Am reuşit să ajungem la maşina unchiului meu şi am început să conducem spre casa lui, care se află la 30 de minute în afara oraşului. Pe drum am fost opriţi la un punct de control taliban. A fost cel mai terifiant moment din viaţa mea. Eram în maină şi ei m-au ignorat, dar l-au interogat pe unchiul meu, întrebându-l unde mergem. El a spus că am vizitat un centru de sănătate din oraş şi că ne îndreptăm spre casă. În timp ce îl întrebau, rachetele erau trase şi aterizau aproape de punctul de control. În cele din urmă, ne-au dat drumul.
Chiar şi când am ajuns în satul unchiului meu, nu eram în siguranţă. Satul său este sub controlul talibanilor şi în multe familii sunt simpatizanţi ai talibanilor. La câteva ore după ce am ajuns, ni s-a spus că unii dintre vecini descoperiseră că mă ascundea acolo şi că trebuie să plecăm - au spus că talibanii ştiau că am fost scoasă din oraş şi dacă vor veni în sat şi mă vor găsi, îi vor ucide pe toţi.
Am găsit altundeva unde să mă ascund, o casă a unei rude îndepărtate. A trebuit să mergem ore întregi stând departe de toate drumurile principale pe care ar putea fi talibani. Aici sunt acum. O zonă rurală în care nu există nimic. Nu există apă curentă sau electricitate. Abia dacă există semnal la telefon şi sunt ruptă de lume.
Majoritatea femeilor şi fetelor pe care le ştiu au fugit şi ele din oraş şi încearcă să găsească adăpost în siguranţă. Nu pot să nu mă gândesc şi să mă îngrijorez în legătură cu prietenii mei, vecinii mei, colegele de clasă, toate femeile din Afganistan.
Toate colegele din mass-media sunt îngrozite. Majoritatea au reuşit să fugă din oraş şi încearcă să găsească o cale de ieşire din provincie, dar suntem complet înconjuraţi. Toţi am vorbit împotriva talibanilor şi i-am enervat prin reportajele noastre.
În acest moment, totul este tensionat. Tot ce pot face este să fug în continuare şi să sper că în curând se va deschide un traseu în afara provinciei. Te rog sa te rogi pentru mine.”, este mărturia cutremurătoare a unei tinere care fuge de talibani.
Citeşte şi: