Mai puţin Stat, mai multă Societate

Să ne aducem aminte că Doamna de Fier a politicii britanice spunea deseori că «societatea nu există».

În lumea anglo-saxonă este în plină desfăşurare un experiment politic ambiţios care vrea să redeseneze graniţele dintre public şi privat. Mai puţin Stat, mai multă Societate: aceasta este formula care a inspirat programul lui Obama şi pe cel al premierului Marii Britanii, David Cameron. Liderul britanic a câştigat alegerile promiţând să transfere puterile şi responsabilitatea de la centru la periferie, de la administraţia publică la alte organisme ale societăţii. Şcoală, sănătate, serviciile sociale vor constitui primul şi cel mai important teren al acestei duble evoluţii.

Strategiile lui Obama şi Cameron constituie un punct de ruptură important faţă de conservatorismul lui Reagan şi al lui Thatcher. Să ne aducem aminte că Doamna de Fier a politicii britanice spunea deseori că „societatea nu există". Concret, promovarea unei „Mari Societăţi" înseamnă un respiro mai larg acordat comunităţilor locale, asociaţiilor şi mişcărilor diverse. Înseamnă să se încurajeze răspunsuri inovatoare date unor nevoi sociale concrete, înseamnă mobilizarea unor alte capacităţi şi resurse.

Proiectul lui Cameron este destinat să se impună ca punct de referinţă obligatoriu pentru alte ţări europene. Sarkozy şi Merkel s-au declarat deja interesaţi de modalităţile de a pune în practică acest proiect, ca şi ministrul nostru al Muncii, Maurizio Sacconi, care spune că acesta se va concretiza în Italia prin federalism. Pentru a-şi dovedi eficacitatea, delegarea puterilor şi a responsabilităţii către societatea civilă presupune îndeplinirea a trei condiţii, pe care britanicii o dau ca sigură, dar despre care nu se poate spune acelaşi lucru în ale ţări, în special în a noastră. Prima se referă la disponibilitatea unei culturi politice şi a unui capital social caracterizate de un înalt „civism". A doua este prezenţa unor organizaţii orientate către soluţionarea unor probleme ale comunităţii, şi nu doar interesate în obţinerea unor avantaje corporatiste. În fine, a treia condiţie este prezenţa unui Stat eficient, capabil să fructifice capacităţi organizatorice.

Trasarea unor noi graniţe între Stat şi Societate reprezintă o misiune urgentă şi pentru ţara noastră, mai ales după depăşirea perioadei de criză. Dar actorii sociali şi politici din Italia sunt, într-adevăr, interesaţi?